Tabăra Națională de Formare Misionară a Copilăriei Misionare Pontificale din România
20.08.2026, București (Catholica) - În perioada 3-8 august 2026, la Casa „Sfântul Iosif” din Odorheiu Secuiesc, s-a desfășurat cea de-a VIII-a ediție a Taberei Naționale de Formare Misionară a Copilăriei Misionare Pontificale din România. Aproximativ 70 de copii și adolescenți misionari, veniți din diferite Dieceze și Eparhii ale țării, au trăit împreună câteva zile de rugăciune, formare, comuniune și bucurie. Pentru a treia oară, surorile Congregației Inimii Neprihănite a Preacuratei Fecioare Maria ne-au deschis porțile Casei „Sfântul Iosif” și ne-au primit cu simplitatea și căldura unei adevărate familii. Într-un loc născut din credință, jertfă și încredere în Providență, copiii au putut redescoperi că misiunea începe întotdeauna prin a-I face loc lui Dumnezeu în propria inimă.
Una în Cristos, uniți în misiune
Întreaga tabără s-a desfășurat sub tema „Una în Cristos, uniți în misiune”, propusă de Sfântul Părinte Papa Leon al XIV-lea pentru Ziua Mondială a Misiunilor din acest an. Mai mult decât o temă, aceste cuvinte au devenit pentru noi o invitație de a ne întoarce la izvorul oricărei misiuni: Cristos. El este Cel care ne cheamă, El ne adună, El ne unește și tot El ne trimite. Misiunea nu începe cu ceea ce facem noi pentru Dumnezeu, ci cu ceea ce Îi permitem lui Dumnezeu să lucreze în noi. Numai rămânând uniți cu Cristos putem duce mai departe Lumina Lui. De aceea, aceste zile au fost înainte de toate zile de rugăciune și formare misionară. Sfânta Liturghie, Rozariul Misionar, catehezele, momentele de reflecție și de lucru în echipă, jocurile și bucuria de a fi împreună au avut un singur fir călăuzitor: a-l cunoaște mai mult pe Isus, a-l putea iubi și a-l face cunoscut celorlalți.
Copilăria Misionară Pontificală îi ajută pe cei mici să descopere încă din copilărie că Biserica este și casa lor, iar misiunea Bisericii le este încredințată și lor. Copiii nu sunt numai viitorul Bisericii. Ei fac parte din Biserica de astăzi și pot fi, prin rugăciunea, mărturia și micile lor gesturi de iubire și renunțare, adevărați misionari între ceilalți copii.
Cinci continente, cinci culori, o singură familie
Pe parcursul săptămânii, cei aproximativ 70 de participanți au fost împărțiți în cinci echipe, după cele cinci culori ale Rozariului Misionar: verde pentru Africa, roșu pentru America, alb pentru Europa, albastru pentru Oceania și galben pentru Asia. Nu a fost doar o împărțire organizatorică. Fiecare culoare ne-a amintit că rugăciunea și iubirea misionară nu cunosc granițe. Fiecare echipă a purtat simbolic în inimă un continent, iar împreună cele cinci culori au devenit imaginea unei singure familii răspândite pe întreg pământul și unite în Cristos.
Cinci făclii pe drumul misiunii
Firul formativ al taberei a fost construit în jurul unei scenete prin care copiii au pășit în istoria Operelor Misionare Pontificale și au întâlnit câteva dintre marile suflete prin care Dumnezeu a făcut să crească spiritul misionar în Biserică: Fericita Pauline Marie Jaricot, fondatoarea Operei pentru Răspândirea Credinței; Mons. Charles de Forbin-Janson, fondatorul Operei Sfintei Copilării; Jeanne Bigard, fondatoarea Operei Sfântului Petru Apostol; Fericitul Paolo Manna, fondatorul Uniunii Misionare, și Papa Pius al XI-lea, sub al cărui pontificat primele trei Opere au primit caracterul pontifical. Aceste personaje au devenit, în povestea copiilor, cinci făclii. Nu pentru că lumina ar veni de la ele, ci pentru că fiecare a lăsat să treacă prin propria viață ceva din Lumina lui Cristos.
Alături de ele, copiii au fost însoțiți de micuța Teresita Castillo de Diego, fetița din Spania care, în suferința sa, și-a dorit să fie misionară și s-a rugat pentru ca mulți copii să ajungă să-l cunoască pe Isus. Prin mascota ce o reprezintă, Teresita a devenit firul călăuzitor al poveștii: un copil care primește lumina credinței și învață să o ducă mai departe. În anul în care se împlinesc 200 de ani de la întemeierea Rozariului Viu de către Fericita Pauline Jaricot, rugăciunea Rozariului a avut un loc aparte. Intuiția Paulinei rămâne la fel de vie: oameni care poate nu se vor întâlni niciodată pot deveni, prin rugăciune, o singură inimă înaintea lui Dumnezeu. Un mister rostit într-un colț al lumii se unește cu rugăciunea altuia și, împreună, aceste rugăciuni devin un lanț viu care înconjoară lumea și o încredințează Mariei, pentru a o conduce la Cristos.
Fiecăreia dintre cele cinci echipe i-a fost încredințată una dintre făcliile poveștii. Copiii au aprofundat viața și spiritualitatea personajului primit, încercând să înțeleagă nu numai ceea ce acesta a făcut pentru misiunea Bisericii, ci mai ales ce poate spune mărturia lui unui copil misionar de astăzi. În ultima seară, copiii au prezentat surorilor și oaspeților roadele muncii lor din timpul săptămânii. Ceea ce primiseră începeau, la rândul lor, să dăruiască.
Un „da” spus lui Isus
Unul dintre cele mai profunde momente ale taberei a fost Sfânta Liturghie în cadrul căreia un nou grup de copii și adolescenți a făcut adeziunea la Copilăria Misionară Pontificală. A fost un „da” simplu, spus lui Isus: dorința de a crește în prietenia cu El, de a se ruga pentru copiii lumii și de a sluji misiunea Bisericii prin rugăciune, mărturie și mici gesturi de solidaritate. Pentru copiii care făcuseră deja adeziunea, acest moment a devenit o invitație la reînnoirea propriului angajament misionar.
Sfânta Liturghie a fost celebrată de pr. Sorin Ivan, paroh al parohiei Greco-Catolice „Sfânta Treime” din Cetatea de Baltă (Alba Iulia), membru al Biroului Pastoral pentru Pastorația Tinerilor și a Copiilor din Arhieparhia de Alba Iulia și Făgăraș, și coordonator al campusului misionar care se desfășoară anual acolo. Părintele Sorin îi însoțește cu multă apropiere pe copiii misionari și, ori de câte ori îi este posibil, este prezent în drumul lor de formare și slujire.
Copiii de ieri, animatorii de astăzi
Un dar deosebit al acestor ani îl reprezintă animatorii misionari. Mulți dintre tinerii care au pregătit și au însoțit această tabără se numără printre primii copii care au făcut adeziunea la Copilăria Misionară Pontificală în România. Au crescut împreună cu această familie misionară, iar astăzi se întorc pentru a-i însoți pe cei mai mici. Este unul dintre roadele pe care le privim cu recunoștință: copilul care ieri a fost luat de mână învață astăzi să ia de mână un alt copil. Ceea ce a primit nu păstrează pentru sine, ci dăruiește mai departe. O parte dintre acești animatori vor continua misiunea în perioada 24-28 august, participând pentru al cincilea an la campusul misionar de la Cetatea de Baltă, alături de pr. Sorin Ivan și de animatorii din zonă, în slujba copiilor comunităților locale.
Daruri simple, bucurii împărtășite
În mijlocul programului de formare, copiii au primit și bucuria unei vizite la Mini Transilvania Park, oferită cu generozitate prin sprijinul Ștefan Nuț, directorul Liceului „Marin Preda” din Odorheiu Secuiesc. Descoperind miniaturile monumentelor Transilvaniei și celelalte spații dedicate culturii, naturii și universului copilăriei, participanții au trăit câteva ore frumoase de comuniune și bucurie. Mulțumim tuturor celor care au făcut posibil acest dar.
La încheierea taberei, copiii misionari au dorit, la rândul lor, să lase Casei „Sfântul Iosif” un semn simplu al recunoștinței: o imagine a Preacuratei Fecioare Maria, realizată de Alexia Popescu, elevă în clasa a VIII-a la Liceul de Arte „Nicolae Tonitza” din București și nouă misionară. Imaginea reproduce chipul Maicii Domnului păstrat în capela Casei și legat de memoria spirituală a Surioarei Maria Ionela Cotoi, fondatoarea Congregației și a acestei opere dedicate copiilor. Darul a fost încredințat sorei Emilia Trif, superioara comunității, purtând în el un simplu „mulțumesc” din partea copiilor pentru iubirea cu care au fost primiți. Le mulțumim din inimă tuturor surorilor Casei „Sfântul Iosif”. Pentru a treia oară ne-au primit în casa lor și ne-au ajutat, prin slujirea lor discretă, să înțelegem că iubirea adevărată nu are nevoie de multe cuvinte.
Cu recunoștință ne îndreptăm și către sora Ines Paulo Albino, secretara generală a Copilăriei Misionare Pontificale, care ne-a însoțit de la distanță prin rugăciunea, binecuvântarea și apropierea sa maternă, dorindu-ne ca aceste zile să aducă roade spirituale bogate și, mai presus de toate, ca Dumnezeu să lucreze în inimile copiilor.
Adevărata Lumină este Cristos
La sfârșitul acestor zile nu dorim să numărăm ceea ce am făcut, ci să-I mulțumim lui Dumnezeu pentru ceea ce, în taină, El a putut să lucreze în noi. Poate că adevăratul rod al taberei va fi o rugăciune pe care un copil va continua să o spună pentru un alt copil aflat departe. Poate o mică renunțare făcută în tăcere. Poate un gest de iertare, o faptă de iubire sau curajul de a vorbi unui prieten despre Isus. Misiunea începe tocmai aici: într-o inimă care L-a întâlnit pe Cristos și care nu mai poate păstra numai pentru sine bucuria acestei întâlniri.
În povestea care ne-a însoțit am întâlnit cinci făclii. Apoi, fiecare copil a fost invitat să descopere că poate deveni cea de-a șasea făclie. Dar la sfârșit am înțeles ceva și mai important: făcliile nu sunt Lumina. Adevărata Lumină este Cristos. Noi putem lumina numai dacă rămânem în El. Cele cinci făclii, cele cinci continente, copiii, animatorii și fiecare dintre noi suntem chemați să purtăm aceeași Lumină, nu pe a noastră, ci Lumina lui Cristos. Și poate că aceasta este misiunea noastră cea mai simplă și cea mai frumoasă: să-l lăsăm pe Cristos să lumineze prin noi, pentru ca o altă inimă să-l poată întâlni. El este Lumina. Noi suntem micile făclii care o poartă mai departe. Una în Cristos, uniți în misiune. (Operele Misionare Pontificale)
