Programe de educare sexuală bazate pe ideea abstinenţei (I)

07.06.2004, Bucureşti (Catholica) - În ultimul număr al revistei „Dosar Provita Media” se găseşte publicat un interviu cu dl Bradley Mattes, director executiv al organizaţiei Life Issues Institute Inc. Amintim că Asociaţia pentru promovarea valorilor vieţii şi ale familiei „Provita Media” este prezentă pe Internet la adresa www.provita.ro. Am împărţit lungul şi interesantul interviu în două părţi. Astăzi prima parte.

– Domnule Mattes, cum se face educaţia sexuală în şcolile şi liceele din Statele Unite?

– Există mai multe organizaţii în liceele şi şcolile din SUA care îi învaţă pe tineri să se abţină de la relaţiile sexuale până la căsătorie. Aceste organizaţii au crescut ca număr şi ca mărime. Ele, în prezent, au acces în şcolile publice şi au finanţare de la buget. Ele sunt prezente, de asemenea, în biserici, unde discută. Şi, ca rezultat, vedem că numărul sarcinilor şi avorturilor printre tinere a scăzut. Într-un cuvânt, aceste organizaţii se bucură de succes. În ceea ce priveşte avortul, avem în toate statele centre de criză de sarcină. Membrii acestor centre merg în şcoli şi le vorbesc tinerilor despre problemele de după avort şi în general despre pericolele avortului. Organizaţia noastră a creat un CD, întitulat „Adevărul demascat”, destinat tinerilor, ca aceştia să vadă şi să înţeleagă ce înseamnă avortul. Pe acest CD, avem link-uri la site-ul nostru. Acolo tinerii pot găsi răspunsuri mai detaliate.

– Credeţi că părinţii le vorbesc deseori copiilor despre consecinţele debutului devreme al relaţiilor sexuale? Educaţie sexuală se face mai întâi în familia americană şi după aceea la şcoală?

– Părinţii sunt suficient de bine informaţi, însă, nu ştiu dacă ei găsesc timpul necesar pentru să stea cu tinerii, mai mult, din când în când, şi să vorbească pe aceste teme. Dat fiind faptul că bolile cu transmitere sexuală se află în creştere, sunt şi părinţi care cred că trebuie să facă ceva ca să-şi protejeze copiii. Cred că este o trezire din starea de inerţie, în care am fost. Mulţi părinţi îşi pun problema ce ar putea face, ce ar putea face în acest scop, întemeiază organizaţii, au site-uri pe Internet, care oferă foarte multă informaţie. Cred că informaţia din domeniul acesta a crescut foarte mult şi nu numai în rândul părinţilor, ci şi al copiilor. Dar este foarte important ca anume părinţii, şi nu altcineva, să ofere aceste informaţii. Dacă nu o fac părinţii, vor veni peste copii organizaţii de genul Planned Parenthood sau oricare altele care promovează sexualitatea intensă, lesbianismul, sexul în afara căsătoriei, ca metodă de divertisment, fără să se îngrijoreze deloc asupra consecinţelor. Iar noi, ca părinţi, nu dorim acest lucru.

– Există suficienţi psihologi în şcoli care să abordeze aceste probleme?

– Există suficienţi, însă, în ultima vreme, aceste posturi s-au desfiinţat, din cauza lipsei de fonduri. Din păcate, aceştia ofereau copiilor relaţii despre cabinetele de planning, despre organizaţii de genul Planned Parenthood sau alte organizaţii ce promovează contracepţia şi avortul. În loc să-i înveţe despre abstinenţa până la căsătorie, ei îi provoacă.

– Există programe guvernamentale , în acest sens, la nivel naţional sau la nivel de state?

– Există programe privind abstinenţa până la căsătorie, iniţiate de organizaţii non-guvernamentale. Aceste programe primesc oarecare fonduri guvernamentale, în prezent. Preşedintele Bush a dublat finanţarea guvernamentală pentru programele de abstinenţă în rândul tinerilor. Acest lucru a fost, într-adevăr, încurajator.

– Se vede o diferenţă între opinia oamenilor mai în vârstă şi a celor mai tineri, privind avortul, în SUA?

– Mă bucur că mi-aţi pus această întrebare… Am observat în SUA o diferenţă netă între punctele de vedere ale oamenilor mai în vârstă şi punctul de vedere al tinerilor în ce priveşte avortul. Tineretul american manifestă o mai mare înclinaţie pentru abstinenţă, este chiar împotriva avortului, sunt împotriva divorţurilor. Acest lucru pare a fi destul de încurajator. Avem destui copii cu cheia la gât (când ambii părinţi lucrează şi copiii se descurcă singuri), dar aceste lucruri şi-au spus cuvântul, nu tocmai în bine, în timp. Cred că părinţii acum vor altceva pentru copiii lor. Cercetările arată că aceste tendinţe, mai noi, de detaşare şi chiar reacţie negativă, există şi se impun chiar şi în zonele cele mai liberale în ceea ce priveşte sexualitatea. Tendinţa este în creştere şi în Marea Britanie. Sunt sigur că va creşte şi în altă ţări.