Jurnalismul şi marile lui exigenţe personale

25.05.2004, Murcia (Catholica) - Lumea comunicaţiilor a devenit una dintre carierele cu cea mai mare rată de căsătorii eşuate, spune directorul unei agenţii de ştiri catolice spaniole. În interviul acordat pentru Zenit, directorul agenţiei Veritas, Inmaculada Álvarez, căsătorită şi mamă a patru copii, abordează câteva dintre problemele ridicate de Papa Ioan Paul al II-lea în mesajul său, „Mass-media în familie: un risc şi o bogăţie”, pentru Ziua Mondială a Comunicaţiilor Sociale, celebrată duminică, 23 mai.

– Există loc pentru femei în lumea mijloacelor de comunicare?

– Prezenţa femeilor în lumea media este tot mai importantă. De fapt, de mai bine de un deceniu încoace, şcolile de jurnalism au o puternică prezenţă feminină, în ciuda faptului că jurnalismul este o profesie care în mod tradiţional a fost rezervată bărbaţilor. … Nu mai este un lucru rar să vezi femei corespondenţi sau trimişi speciali în locuri periculoase, sau tinere cu camere de televiziune, ca să nu vorbim despre programele de ştiri sau chiar jurnalele de sport, care întotdeauna erau rezevate bărbaţilor.

Problema este că lumea media adesea uită principalele ei bunuri: persoanele, profesioniştii. Şi mulţi sunt presaţi de program, de lipsa sprijinului etic, şi de nesiguranţa locului de muncă. În această situaţie, este dificil pentru o femei, mai mult decât pentru un bărbat, să se realizeze profesional şi să aibă grijă şi de o familie, în special într-o profesie precum jurnalismul, care cere multă energie.

Când am vorbit despre acest subiect cu colegele mele, am simţit multă descurajare, multă amărăciune, deoarece este nedrept să fii forţat să faci o alegere şi să nu primeşti nimic în schimb. Există mulţi jurnalişti care lucrează în condiţii foarte dificile şi, în plus, sunt singuri, iar dacă este vorba despre femei, acest lucru le afectează mult, deoarece le forţează să concureze având un dezavantaj. Această situaţie nu poate fi îndurată decât dacă devii mai dur, lipsit de scruple, şi oarecum cinic.

– Ce pot să ofere femeile actualului „sistem” de producţie media?

– Unii psihologi spun, şi văd acest lucru şi ca director al unui grup mic de oameni, că a fi bărbat sau femeie influenţează felul în care este văzută aceeaşi muncă. Femeile tind să fie mai sociabile decât bărbaţii, ele preferă munca în echipă, în timp ce bărbaţii tind să fie mai siguri pe ei şi mai hotărâţi atunci când trebuie să ia decizii dificile. Ambele tendinţe sunt necesare şi ambele trebuie să fie prezente într-o întreprindere. Evident, acest lucru trebuie studiat cu grijă, deoarece în cazul fiecărei persoane există şi alţi factori importanţi precum caracterul şi formarea primtă.

Într-o lume tot mai competitivă şi individualistă, stilul feminin poate fi o contribuţie importantă, atâta timp cât femeile sunt întotdeauna ele însele şi nu se lasă influenţate. Pe de altă parte, femeile tind mai mult să acorde importanţă sentimentelor, empatiei emoţionale, şi acest lucru este un avantaj într-o profesie în care instrumentul de lucru sunt adesea relaţiile umane, în special în situaţii delicate, în care trebuie să se obţină informaţii fără a viola intimitatea persoanelor. În aceste cazuri, femeile tind să fie mai delicate şi mai intuitive decât bărbaţii. Acest lucru este în mod special necesar ţinând cont de actuala tendinţă din jurnalism de a banaliza vieţile private ale oamenilor.

– Este posibil să fii mamă şi profesionist media?

– Este mai complicat decât pare. Vă voi relata ceva. De multe ori, s-a întâmplat ca, după o zi lungă de lucru, să ajung acasă, să le fac baie copiilor – am patru, cu vârstele între 5 ani şi 9 luni – să pregătesc cina, să mă aşez să mă uit la televizor, să caut un moment de linişte cu mine însămi – şi apoi aud ceva la ştiri. Presiunea se face simţită. Îmi iau computerul şi telefonul şi uit de lume. De fapt, mâncarea mi se arde aproape în fiecare zi.

Nu este un fapt întâmplător că jurnalismul este una dintre profesiile cu cea mai mare rată de eşecuri în căsătorie. Nu este uşor să fii căsătorit cu un jurnalist, şi acest lucru trebuie înţeles. Cred că, în cadrul căsătoriei, este esenţial să încercăm să ne înţelegem unul pe celălalt, şi să stabilim o ierarhie de valori. Un jurnalist trebuie să înţeleagă foarte clar faptul că nu poţi fi fericit într-o carieră care nu îţi permite să formezi o familie, indiferent cât de mult îţi place munca ta, în special dacă este cu preţul celor dragi. Succesul, oportunităţile, tot ceea ce trebuie să se întâmple se va întâmpla la momentul potrivit. Dar familia trebuie să fie întotdeauna pe primul loc.

Este esenţial pentru cel căsătorit cu un jurnalist să înţeleagă natura profesiunii celuilalt: jurnalismul este o vocaţie, o pasiune. Nu este, şi nu va fi niciodată, o muncă de birou, ci ceva care îţi ocupă 24 de ore pe zi. Şi dacă celălalt nu înţelege acest lucru, convieţuirea poate fi foarte dificilă. Trebuie să încerci să înţelegi, să te implici, să fii interesat de munca celuilalt. Dacă unul împărtăşeşte pasiunea celuilalt este minunat. Orice altceva poate fi depăşit. Ceea ce îi educă cel mai mult pe copii este să vadă părinţii lor se iubesc. Problemele de natură practică au întotdeauna o soluţie, delegând, renunţând, sau amânând ceea ce este accidental şi asumând ceea ce este esenţial.

Când eşti jurnalist şi, pe lângă aceasta, mamă, ca în cazul meu, când ai o familie, şi încă una mare, poate fi o nebunie. Astăzi însă, nu aş schimba locul cu nimeni. Faptul de a mă căsători şi a avea patru copii m-a făcut o persoană mai bună şi, mulţumită acestui fapt, cred că sunt şi un profesionist mai bun decât înainte. Pentru că atunci când vin acasă şi patru pitici se luptă să mă sărute, toate se aşează la locul lor.