LC 2009: `Lumina Clară` Badano, un exemplu pentru tinerii de astăzi
02.02.2009, Roma (Catholica) - „Eroismul este posibil chiar şi la 19 ani. Papa Benedict al XVI-lea a recunoscut acest fapt când, la 3 iulie 2008, a aprobat decretul Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor, prin care se afirmă că tânăra Chiara Badano a practicat cu eroism virtuţile creştine”, ni se spune în articolul „`Lumina Clară` Badano, un exemplu pentru tinerii de astăzi” din numărul pe ianuarie al revistei Lumea Catholica. Tânăra de 19 ani a fost declarată Venerabilă; ea „şi-a sfârşit pelerinajul pe pământ la 7 octombrie 1990, după doi ani lungi de boală chinuitoare: o tumoră osoasă a stors-o de puteri, dar nu şi de bucuria vieţii. O bucurie pe care a câştigat-o cu eroism”.
„`O persoană se comportă eroic atunci când conduita sa virtuoasă se desfăşoară de-a lungul timpului, deşi acest lucru devine din ce în ce mai greu, astfel încât atitudinea sa e cu mult superioară faţă de comportamentul normal, manifestându-şi astfel hotărârea constantă de a se supune întru totul voinţei lui Dumnezeu` – iată explicaţia dată de Episcopul emerit Livio Maritano de Acqui, Italia, care a iniţiat investigaţia diecezană de beatificare în 1999. Ceea ce a susţinut-o constant pe Chiara a fost Evanghelia şi credinţa sa vie, plină de bucuria tinereţii, pe care o datora în mare parte întâlnirii cu Chiara Lubich la vârsta de 11 ani”.
„La 17 ani, în cursul unei meci de tenis, a simţit deodată o durere intensă în umăr, iar investigaţiile efectuate au decelat un cancer osos. Au urmat o serie de investigaţii şi la sfârşitul lunii februarie 1989 a fost supusă intervenţiei chirurgicale, dar nu prea mai erau speranţe. Spitalizările la Torino erau tot mai lungi, iar Chiara avea de înfruntat tratamente din ce în ce mai dureroase, cărora le făcea faţă cu mult curaj. `Pentru Tine, Isuse: dacă Tu vrei, atunci vreau şi eu` – spunea ea, cu hotărâre, oferind lui Isus fiecare din durerile ei, mereu altele, mereu noi, mai adânci, mai neaşteptate. Şi ori de câte ori îi permiteau puterile, Chiara lua parte personal cu bucurie şi entuziasm la acţiunile Mişcării Focolarelor – în ciuda stării generale grave”.
La una dintre scrisorile trimise ei de către tânăra fată, Chiara Lubich i-a răspuns: „Nu te teme, Chiara, să-i spui `da` în fiecare clipă [lui Isus]. El o să-ţi dea putere, fii sigură de asta! Mă rog şi eu pentru asta şi sunt mereu cu tine. Dumnezeu te iubeşte nespus de mult şi vrea ca tu să pătrunzi în adâncul propriului suflet şi acolo să întâlneşti picături de cer. `Chiara Luce` (`Lumina Clară`) e numele la care m-am gândit pentru tine. Îţi place? Lumina Idealului e aceea care cucereşte lumea. Ţi-l trimit cu toată afecţiunea mea”. Chiara Luce a murit la 7 octombrie 1990. „Se gândise la tot: alesese imnurile pentru înmormântare, florile, chiar şi cum avea să fie coafată şi dorea să fie îmbrăcată în alb, ca o mireasă. Şi a mai spus: `Mamă, când ai să mă pregăteşti, trebuie să spui mereu: Acum Chiara Luce îl vede pe Isus. Fii fericită fiindcă şi eu sunt`”.
