Pastorala de Paşti: IPS Jakubinyi György
08.04.2004, Alba Iulia (Catholica) - „După mulţi ani, anul acesta Estul şi Vestul sărbătoresc din nou împreună Paştele. Creştinii de pretutindeni se salută din nou fericiţi – Christos a înviat! Adevărat a înviat!” Cu aceste cuvinte începe pastorala de Paşti din acest an a Arhiepiscopului romano-catolic de Alba-Iulia, IPS Dr. Jakubinyi György.
În circulara sa de Paşti, Arhiepiscopul Jakubinyi subliniază faptul că între ştiinţă şi credinţă nu există un conflict. „Credinţa răspunde întrebărilor primare: de unde venim – încotro ne îndreptăm – care este sensul şi scopul vieţii noastre pe pământ? Ştiinţa, pe de-altă parte dezbate modul în care Dumnezeu acţionează în lume.” Şi continuă: „Dacă există Dumnezeu, dacă există suflet nemuritor, atunci există şi Împărăţia Cerurilor unde Christos cel Înviat ne aşteaptă. […] Păsările călătoare pleacă toamna spre ţările calde necunoscute unora, pentru că ele ştiu că trebuie să existe şi meleaguri ce se scaldă în razele şi căldura soarelui, nu ca acelea în care au văzut lumina zilei. Şi oamenii se nasc plângând şi se îndepărtează de viaţa pământească tot cu lacrimi în ochi. Parcă ar jeli paradisul pierdut. În om există din primul moment dorinţa de o lume mai fericită, mai frumoasă, mai justă. […] Pe pământ nu există această lume, lumea de dincolo este cea în care cele mai sfinte vise ni se îndeplinesc. Este opera Mântuirii: moartea pe Cruce şi învierea lui Christos a făcut posibilă fericirea noastră veşnică. Aceasta este bucuria noastră pascală, credinţa noastră pascală! Christos a înviat! Urmaţi-l. Să înceteze tristeţea. Aşteptaţi învierea – Christos a înviat!”
Pastorala Arhiepiscopului de Alba-Iulia se încheie cu o serie de îndemnuri: „Să ne trăim propria triplă înviere deja aici pe pământ prin prisma vieţii creştine plină de har. Să ne ridicăm din viaţa aplatizată la pământ, săcătoasă şi să fim martori ai învierii prin practicarea dragostei lui Christos faţă de semenii noştri. `Să fiţi recunoscuţi ca discipoli ai mei prin dragostea pe care o aveţi unul pentru celălalt!` (Ioan 13,35) Să se ridice familia din pruncuciderea autodestructivă, din emigraţia pricinuită de necaz. Să prindem cu două mâini crucea lui Christos, suferind aici, pe pământul pe care ne-am născut pentru că orice vinere mare este urmată de zorii fericiţi ai Învierii! Să ne ridicăm din discordia ce ne macină comunităţile naţionale. Creştinii să depună mărturie despre credinţa lor în Christos, acolo unde se află: la locul de muncă, în autoguvernările locale, în procesul legislativ, pentru că doar atunci vom avea o societate creştină, dacă responsabilii conducători sunt creştini. Doresc fiecărui frate în Christos, fiecărui om binevoitor – Paşte fericit şi bogat în harul lui Dumnezeu!”
