Muzica, în sintonie cu celebrările liturgice
04.12.2003, Vatican (Catholica) - Ieri a fost dat publicităţii un document scris de Papa Ioan Paul al II-lea cu ocazia centenarului de la Motu Proprio „Tra le sollecitudini”, publicat de Sfântul Papă Pius al X-lea, cu scopul de a promova reînnoirea muzicii sacre în celebrările liturgice. În Mesajul datat la 22 noiembrie, comemorarea Sfintei Cecilia, Patroana muzicii, Papa subliniază că „muzica destinată riturilor sacre trebuie să aibă ca punct de referinţă sfinţenia” şi subliniază că „nu toate formele muzicale pot fi considerate potrivite pentru celebrările liturgice”.
„Cântul şi muzica – scrie Suveranul Pontif – trebuie să răspundă şi legitimelor exigenţe de adaptare şi de înculturare. Totuşi, este clar că orice inovaţie în această materie delicată trebuie să respecte criterii proprii, precum căutarea de forme muzicale care să răspundă necesităţii implicării întregii adunări în celebrare şi care să evite, în acelaşi timp, orice cedare în faţa lejerităţii şi superficialităţii”. „Mediul sacru al celebrării liturgice – scrie în continuare Papa – nu trebuie să devină niciodată laborator de experimentare sau de practici de compoziţie şi de execuţie introduse fără o autentică verificare”.
Sfântul Părinte a precizat în plus că „printre formele muzicale care răspund cel mai mult calităţilor cerute de noţiune de muzică sacră, îndeosebi cea liturgică, un loc particular îl ocupă cântul gregorian. Conciliul Vatican II îl recunoaşte drept `cânt propriu liturgiei romane` căruia se cuvine se i se rezerve în aceleaşi condiţii primul loc în acţiunile liturgice celebrate în limba latină. (…) Cântul gregorian continuă de aceea să fie şi astăzi un element de unitate în liturgia romană”.
Papa Ioan Paul al II-lea a exprimat, de asemenea, dorinţa promovării corului şi a „schola cantorum”, „care desfăşoară în adunare rolul de îndrumător şi de sprijin şi, în anumite momente ale Liturgiei, are un rol propriu specific. (…) Aspectul muzical al celebrărilor liturgice, aşadar, nu poate fi ignorat şi nici improvizat, şi nici nu poate fi lăsat în seama unor indivizi, ci trebuie să fie încredinţat unei conduceri bine pregătite respectând normele şi competenţele, ca rod semnificativ al unei adecvate formări liturgice”. „Întrucât Biserica a recunoscut şi favorizat mereu progresul artelor – adaugă Suveranul Pontif – nu trebuie să mire faptul că, pe lângă cântul gregorian şi polifonie, ea admite în celebrări şi muzică mai modernă, atâta timp cât respectă spiritul liturgic cât şi adevăratele valori ale artei”.
În încheierea Mesajului, Papa Ioan Paul al II-lea îndeamnă Conferinţele Episcopale să examineze cu grijă textele destinate cântului liturgic şi să acorde o atenţie deosebită „evaluării şi promovării melodiilor care sunt cu adevărat potrivite pentru uzul sacru”. De asemenea, Suveranul Pontif aminteşte că Motu Proprio abordează şi „problema instrumentelor muzicale care să fie utilitare în Liturgia latină”, printre care prevalează utilizarea orgii cu tuburi, şi afirmă: „Este necesar totuşi să se vegheze pentru ca instrumentele să fie potrivite uzului sacru, demnităţii lăcaşului, să fie în măsură să susţină cântul credincioşilor şi să favorizeze edificarea lor”.
