„Astăzi, familia este singură”

30.10.2003, Traian (Catholica) - Din referatul prezentat de dna Marina Fara, membră a Consiliului Pontifical pentru Familie, în cadrul Simpozionului „Pastoraţia familiei în Biserica locală – aportul persoanelor consacrate”, referat intitulat „Familia astăzi – un apostolat dificil”, un mare impact asupra participanţilor l-a avut ideea că astăzi, familia este singură.

Arătând că dificultatea generală a apostolatului familiei constă în slaba reacţie tocmai din partea familiilor, în slaba lor implicare ca protagoniste a acţiunilor în favoarea lor, Marina Fara a explicat această realitate prin „starea de singurătate” pe care o cunoaşte familia, în faţa ameninţărilor „civilizaţiei morţii”: mentalitatea permisivă asupra divorţului sau a formelor de convieţuire fără angajamentul căsătoriei; omologarea familiilor de facto printre care şi cele homosexuale care pretind, în plus, `dreptul` de a adopta copii; închiderea în faţa vieţii, prin contracepţie şi avort. Referindu-se la abordarea familiei din perspectiva pastorală, doamna Fara a subliniat: „O autentică pastorală a familiei nu se poate realiza decât cu participarea ei responsabilă, angajată, într-o permanentă colaborare cu harul şi tăria credinţei fecundă, dătătoare de sens”.

Fenomenul singurătăţii familiei este determinat, pe plan social, de două tipuri de presiuni: instituţională şi materială. Presiunea instituţională este efectul culturii dominante, ce impune „modele” de viaţă ascultând de criterii străine adevărului antropologic al fiinţei umane. Doamna Fara remarcă faptul că, în societatea românească, aflază încă în tranziţie, timpul destinat convieţuirii în familie şi împărtăşirii cu alte familii este tot mai scăzut. „Dacă până acum familia a fost cea care a determinat un stil de viaţă, de acum înainte stilul de viaţă este impus familiei”, cu costuri foarte ridicate, pe care le suportă familia însăşi.

Referitor la presiunile de ordin material, d-na Marina arată, aşa cum sublinia şi Sfântul Părinte la întâlnirea cu familiile din anul 1997, la Rio de Janeiro: „Există un nivel al sărăciei, şi anume mizeria, care atacă spiritul. Atunci când sărăcia depăşeşte limitele umane de rezistenţă, atentând în mod brutal la forme elementare de demnitate, ea este un real pericol.” Această situaţie, în faţa căreia familia se găseşte din nou singură, fără perspective, duce la fenomenul masiv al „soluţiilor individuale”: exodul tinerilor şi migraţia în Occident.

„În societatea românească, Biserica este o autoritate importantă”, se subliniază în continuare în referat. „De aceea, familiile îşi caută sprijin aici şi pot găsi o primă şcoală de viaţă solidară, pentru un apostolat matur. Comunitatea catolică beneficiază de un patrimoniu spiritual şi de cateheză destinate familiei deosebit de bogat”. Din experienţa pastorală, Marina Fara observă că „experienţa creşterii împreună a familiilor, care îşi împărtăşesc problemele specifice a fost cea mai eficientă modalitate de vindecare a familiei de propria ei singurătate şi de urmele rănilor… Familia singură trebuie însoţită spre redescoperirea sensului ei propriu, zestrei pe care o poartă, redescoperirea libertăţii autentice”.

În concluzie, doamna Marina Fara subliniază din nou cât este de urgentă depăşirea stării de pasivitate şi construirea unei mentalităţi a solidarizării şi a intervenţiei sociale pentru apărarea propriilor drepturi. Semne pozitive în această direcţie, şi la noi în ţară, sunt existenţa asociaţiilor, a mişcărilor pentru familie şi viaţă, apostolatul vieţii consacrate, preocuparea Conferinţei episcopale faţă de realitatea familiei.

„Pastorala familiei trebuie să se adapteze mai mult cerinţelor timpului şi să fie mai eficientă. Să fie o acţiune mai unită, mai coordonată, mai incisivă, mai coerentă şi perseverentă. Pregătirea tinerilor pentru căsătorie trebuie să rămână preocuparea fundamentală. Coerenţa şi perseverenţa acestui demers pastoral depinde şi de felul în care sunt depăşite dificultăţile. Soluţiile sunt noi motive de îmbogăţire şi de creştere, pe planul acţiunii armonizate a preoţilor, laicilor şi persoanelor consacrate.”