Plânsul Fecioarei de la Siracusa este o chemare la convertire
01.10.2003, Siracusa (Catholica) - Lacrimile Fecioarei de la Siracusa „îi cheamă pe toţi fiii săi să se angajeze în construcţia civilizaţiei iubirii şi a păcii”, a afirmat luni Arhiepiscopul Renato Martino, Preşedinte al Consiliului Pontifical pentru Dreptate şi Pace, la inaugurarea celui de-al XIII-lea Colocviu Internaţional de Mariologie, cu tema „Lacrimi în centrul oraşului”.
Lacrimile Fecioarei sunt ca „un plâns plin de speranţă care imploră convertirea inimilor şi ale minţilor”, a afirmat viitorul Cardinal, conform unui comunicat transmis de Consiliul Pontifical pentru Dreptate şi Pace. „Durerea Mariei, evidenţiată de lacrimile ei – a afirmat în continuare Mons. Martino -, ne îndeamnă la angajare pentru a depăşi răul şi suferinţa; în primul rând să luptăm împotriva rădăcinii răului, care este păcatul, contând mereu pe harul lui Dumnezeu”.
Acest plâns reprezintă o invitaţie urgentă la convertire personală şi socială, prin promovarea autenticei demnităţi a fiecărei persoane, prin apărarea dreptului inviolabil la viaţă, prin tutelarea dreptului la libertatea conştiinţei şi la libertatea religiei, precum şi prin participarea activă la viaţa politică. În contextul acestei angajări, este necesar „să dezmembrăm structurile păcatului care se află la originea multor suferinţe umane”, a avertizat prelatul.
„Nu trebuie să renunţăm în faţa legilor nedrepte şi imorale – a îndemnat Arhiepiscopul -, nu trebuie să acceptăm comportamente care pot favoriza imoralitatea, nu trebuie să colaborăm nici măcar indirect cu organizaţiile criminale”. În încheierea intervenţiei sale, Mons. Martino a amintit cuvintele pe care le-a adresat Papa Ioan Paul al II-lea acum zece ani, când a vizitat la 9 mai Valle dei Templi din Agrigento, exprimându-se împotriva culturii mafiei, care „este o cultură a morţii, profund inumană, anti-evanghelică, duşman al demnităţii persoanei şi al convieţuirii civile”.
La 29 august 1953, în casa modestă a familiei Iannuso Angelo şi Antonia, un tablou care reprezenta Inima Neprihănită a Mariei a început să lăcrimeze. Fenomenul a avut loc la Siracusa, o localitate din insula italiană Sicilia. Episcopii sicilieni au recunoscut mai târziu caracterul extraordinar al fenomenului.
La 1 septembrie 1953, o comisie de medici şi oameni de ştiinţă, după analizele efectuate asupra unor picături scurse din tablou, a stabilit că compoziţia lichidului era asemănătoare cu cea a lacrimilor umane. Astăzi, la Siracusa, există un sanctuar care aminteşte de lacrimile Mariei. Situl Diecezei de Siracusa găzduieşte o pagină web dedicată sanctuarului: www.diocesi.siracusa.it/htm/santuar.html.
