Prozelitism sau evanghelizare (II)
26.06.2003, Madrid (Catholica) - María José Ciaurriz, profesoară de Drept Eclesial la Universitatea Naţională de Învăţământ la Distanţă (www.uned.es) din Madrid explică, în această a doua parte a interviului acordat agenţiei Zenit, conceptele de mişcare religioasă, de tradiţie culturală şi de sectă. Ciaurriz este autoare a studiului „Dreptul la prozelitism în cadrul libertăţii religioase”, în cadrul Centrului de Studii Politice şi Constituţionale din Spania (www.cepc.es).
– În ce mod prozelitismul poate ajunge să provoace schimbări religioase care să şocheze tradiţia şi cultura unui popor?
– Din punctul de vedere al evaluării supranaturalului, fiecare religie are dreptul de a considera că adeziunea la aceasta este un bine superior altor tradiţii culturale, şi că pentru un popor acceptarea unei anumite religii pe care o putem considera originară sau indigenă poate presupune un beneficiu important.
De fapt, întreaga Europă a acceptat, de-a lungul secolelor, religia creştină în diferitele sale forme, care a înlocuit, în timpul Imperiului Roman şi în secolele următoare, religiile indigene; iar tradiţia europeană latino-creştină este considerată un mare bine pentru continent. Tot la fel se poate spune despre America, atât cea din nord cât şi cea din sud, şi de alte locuri de pe planetă.
În fond, ideea că tradiţia şi cultura ancestrale nu trebuie să fie supuse schimbărilor religioase care să o modifice, a lipsit din mentalitatea umană în mare parte din istorie.
– Religiile deja nu mai sunt doar în locurile lor de origine: există o expansiune universală (am putea spune „globală”) a creştinismului, a budismului în Occident, a Islamului în Europa… Acesta este un efect natural?
– Şi în Orient, deşi informaţia pe care o deţinem în acest sens este mult mai redusă, au avut loc invazii religioase între popoare care posedau o cultură şi o tradiţie distincte; nici budismul, nici şintoismul, ca să dăm câteva exemple, nu sunt astăzi limitate la ţările unde au apărut, şi nici islamismul; în întreaga lume se sesizează un fenomen clar de înlocuire a tradiţiilor şi culturilor indigene.
– Există persoane care se tem că religia ar fi împotriva tradiţiilor culturale primitive.
– Desigur, în zilele noastre a apărut o mişcare, care devine tot mai cunoscută, de a salvgarda tradiţiile culturale ale popoarelor care au păstrat un oarecare primitivism. Astfel, în unele ţări din America Latină s-a ajuns la interzicerea evanghelizării care ar putea afecta triburile care mai păstrează religiile ancestrale, pentru a evita dispariţia acestor fenomene culturale care sunt considerate patrimoniul ţării unde ele există.
Este un fenomen cu totul nou, bazat mai mult pe un concept de conservare arheologică a modului de a fi al popoarelor antice decât pe o apreciere a religiilor indigene. Ar fi interesant de dovedit dacă încercarea de a le păstra în cultura lor religioasă primitivă presupune şi interzicerea de a ieşi din modul lor de viaţă primitiv, închizându-le astfel drumul spre civilizaţia modernă.
