Crăciunul nu este prea frumos pentru a fi adevărat
17.12.2008, Vatican (Catholica) - Deşi misterul Crăciunului pare a fi „prea frumos ca să fie adevărat”, naşterea lui Cristos ne arată că există un sens al vieţii şi că acest sens este Dumnezeu, a afirmat Papa Benedict al XVI-lea astăzi, în cadrul audienţei generale din Aula Paul al VI-lea. A amintit apoi că astăzi începe novena Crăciunului. „Întreaga Biserică de fapt îşi întoarce privirea spre această apropiată sărbătoare, pregătindu-se, ca în fiecare an, să se unească cu cântarea plină de bucurie a îngerilor, care în inima nopţii vor anunţa păstorilor evenimentul extraordinar al naşterii Mântuitorului, invitându-i să se apropie de peştera din Betleem”, a spus Sfântul Părinte. „Aici se află Emanuel, Creatorul făcut creatură, învelit în pânză şi aşezat într-o iesle sărăcăcioasă.”
Pontiful a subliniat apoi modul în care Crăciunul – ca „întâlnire cu un nou născut care plânge într-o sărmană peşteră” – poate să ne facă să ne gândim la numeroşii copii care trăiesc în sărăcie, la copiii care sunt respinşi şi la familiile „care doresc bucuria unui copil şi nu îşi văd această speranţă împlinită”. Apoi a observat că Crăciunul „riscă să îşi piardă semnificaţia spirituală şi să fie redus la o ocazie comercială de cumpărare şi schimb de daruri”. Cu toate acestea, a continuat Papa, dificultăţile din spaţiul economic „pot să fie un stimulent pentru a descoperi căldura simplităţii, prieteniei şi solidarităţii, valori caracteristice Crăciunului. Golit de dimensiunea consumeristă şi materialistă, Crăciunul poate astfel deveni o ocazie de a primi, ca pe un dar personal, mesajul de speranţă care emană din misterul naşterii lui Cristos”.
Şi totuşi, a susţinut Papa Benedict al XVI-lea, toate acestea nu sunt suficiente pentru a surprinde valoarea sărbătorii Crăciunului, care este cu adevărat o celebrare a „evenimentului central al istoriei”. „În întunericul nopţii din Betleem”, a spus el, „s-a aprins o lumină cu adevărat mare: Creatorul universului s-a întrupat, unindu-se în mod indisolubil cu natura umană, rămânând `Dumnezeu din Dumnezeu, lumină din lumină` dar în acelaşi timp şi om, om adevărat”. Acest mister a fost exprimat de Sf. Ioan prin expresia „Cuvântul s-a făcut trup”. Dar, a continuat Sfântul Părinte, expresia lui Ioan poate fi înţeleasă şi altfel: expresia greacă tradusă cu „Cuvântul” are şi semnificaţia de „Sensul”. Astfel, a explicat mai apoi, „`Sensul veşnic` al lumii s-a făcut tangibil simţurilor noastre şi priceperii noastre. Acum putem să îl atingem şi să îl contemplăm. `Sensul` care s-a întrupat nu este simplu o idee generală gravată în lume; este un `Cuvânt` adresat nouă. Logosul ne ştie, ne cheamă, ne călăuzeşte. Nu este o lege universală în care noi îndeplinim ceva rol, ci o Persoană interesată de fiecare persoană în parte: este Fiul viu al lui Dumnezeu care a devenit om în Betleem.”
„Pentru mulţi oameni, şi într-un anumit fel şi pentru noi toţi, toate acestea par prea frumoase pentru a fi adevărate. De fapt aici ni se afirmă din nou: da, există un sens, iar acest sens nu este un protest neputincios împotriva absurdului. Sensul este puternic: este Dumnezeu. Un Dumnezeu bun care nu trebuie confundat cu o putere semeaţă şi distantă, la care este imposibil să ajungi vreodată, ci este un Dumnezeu care a venit lângă noi şi între noi, care are timp pentru fiecare dintre noi şi care a venit să stea cu noi.” Pentru a ne deschide inima în faţa acestui mister, a recunoscut Pontiful, este nevoie de recunoaşterea limitelor înţelegerii intelectuale. „Poate ne-am fi supus mai uşor în faţa puterii”, a sugerat Papa. „Dar (Cristos) nu doreşte supunerea noastră. El adresează un apel inimilor noastre şi deciziei noastre libere de a accepta iubirea Sa. El s-a făcut pe sine mic pentru a ne elibera de această pretenţie umană de măreţie care vine din mândrie; El s-a întrupat în mod liber pentru a ne face cu adevărat liberi, liberi să îl iubim.”
Sfântul Părinte a încurajat pregătirea Crăciunului cu umilinţă şi simplitate, „pentru a fi gata să primim darul luminii, bucuriei şi păcii care iradiază din acest mister”. Şi a încheiat spunând: „Să îi cerem Preasfintei Fecioare Maria, tabernacolul Cuvântului întrupat, şi Sf. Iosif, martor tăcut al evenimentelor mântuirii, să ne transmită sentimentele pe care ei le-au avut în aşteptarea naşterii lui Isus, pentru ca să putem să ne pregătim să celebrăm într-un mod sfânt venirea Crăciunului, în bucuria credinţei şi însufleţiţi de dorinţa unei convertiri sincere.”
