Antologhion carmelitan
06.02.2003, Blaj (Catholica) - Din numărul pe luna ianuarie al revistei „Vestitorul” a Eparhiei de Oradea, aflăm de apariţia Antologhionului carmelitan, lucrare ce conţine slujbele bizantine ale sfinţilor Prooroci Ilie şi Elisei, ale Doamnei Noastre de la Muntele Carmel şi ale sfinţilor carmelitani Tereza de Avila, Ioan al Crucii şi Tereza de Lisieux.
Antologhionul este prefaţat de un cuvânt al IPS Lucian Mureşan, Arhiepiscop de Alba-Iulia şi Făgăraş, şi de un cuvânt al Mitropolitului Emilianos Timiadis, din cadrul Patriarhiei ecumenice de Constantinopol. Apariţia editorială reprezintă o colaborare între Editura Buna Vestire din Blaj şi Schitul Sfânta Cruce din Stânceni. Slujbele carmelitane au fost compuse în limba franceză de pr. Denis Guillaume pentru Carmelul bizantin din Saint-Rémy (Franţa). Fondarea unui Carmel în România a determinat traducerea acestor slujbe, care au fost pregătite surorilor Carmelului de la Stânceni cu ajutorul unor membri din Fraternitatea Sfântul Ilie.
Acum comunităţile mănăstireşti şi parohiale greco-catolice pot celebra oficiile sfinţilor Ordinului Carmelitan pe care Biserica Română Unită cu Roma i-a preluat în calendarul propriu după ritul bizantin. Antologhionul carmelitan este nu numai o carte liturgică pentru greco-catolici; este şi o carte de meditaţie profundă pentru toţi creştinii: opera realizată de arhidiaconul Denis, scrie în cuvântul său Mitropolitul ortodox, „depăşeşte frontierele unei Biserici determinate, ca să facă şi celorlalte Biserici acceptabil mesajul sfinţeniei pe care îl exprimă în imnurile sale. Într-un limbaj adaptat misterului slujbei liturgice, el a ştiut să se folosească de faptele hagiografice pentru a ne hrăni meditaţia, a ştiut să aleagă în viaţa şi opera sfinţilor ceea ce ne-ar putea ajuta să-l slăvim pe Domnul.
El ne face şi un alt serviciu: încearcă să-i iniţieze pe catolicii care vor citi şi cânta aceste slujbe în limbajul hieratic al Bisericii Ortodoxe, în expresia poetică a cultului ei, la fel precum îi ajută pe cititorii ortodocşi să descopere din interior, pentru a se apropia cu inima de anumite figuri importante ale spiritualităţii occidentale. Aceasta este o contribuţie concretă la apropierea Bisericilor noastre surori, în contextul dialogului teologic, o invitaţie de a pune în comun proslăvirea noastră pe pământ ca şi în cer”.
