Fratele Pedro, model pentru noua evanghelizare
30.07.2002, Guatemala (ZENIT) - În timpul vizitei sale de 24 de ore în Guatemala, Papa Ioan Paul al II-lea l-a canonizat pe Fratele Pedro de San Jose de Betancur, apostolul ţării pentru bolnavi şi săraci. Născut în Insulele Canare ale Spaniei în 18 septembrie 1626, în Vilaflor, Tenerife, el a plecat în Guatemala ca laic misionar, la vârsta de 24 de ani. La sosire, a spus: „Doresc să trăiesc şi să mor aici”.
Boala gravă l-a pus pe terţiarul franciscan în contact cu săracii din Guatemala. După ce şi-a redobândit în mod neaşteptat sănătatea, a devenit un apostol al prizonierilor şi un protector al indienilor şi al imigranţilor. El a adăpostit copii orfani şi abandonaţi, construind şcoli pentru a le oferi o educaţie corespunzătoare. A fondat primul spital pentru convalescenţi din lume, şi era cunoscut pentru faptul că adesea pansa rănile săracilor şi îi ducea pe umerii săi la sanatoriu. Fratele Pedro a mai deschis un oratoriu, pe care l-a numit „Casa Fecioarei din Betleem”.
Şi alţi terţiari franciscani l-au imitat, unindu-se cu el în acţiunile sale de penitenţă, rugăciune şi în actele de caritate. Viaţa comunitară s-a conturat atunci când Fratele Pedro a scris o regulă, care a fost adoptată şi de către femeile care îi învăţau pe copii. Acesta a fost începutul Ordinului Fraţilor Betleemiţi şi al Surorilor Betleemite. În jurul anului 1800, ordinul avea 500 de membri. Au fost construite spitale din Mexic până în Argentina.
Totuşi, în 1820, coroana spaniolă a interzis ordinul, susţinând că acesta adăpostea activişti pentru independenţă. Ordinul pentru bărbaţi a fost refăcut în 1984 de către pr. Luis de la Cruz din Tenerife, după ce Papa Ioan Paul al II-lea l-a beatificat pe Fratele Pedro în 1980. Astăzi, aceşti fraţi lucrează în Tenerife şi Guatemala, dedicându-se îngrijirii caritabile a bolnavilor şi a săracilor. Ordinul pentru femei numără aproximativ 800 de surori în patru continente, în special în Columbia, Mexic, Camerun şi India.
Fratele Pedro a murit la 41 de ani, în data de 25 aprilie 1667. „El a fost un misionar neobosit şi un educator strălucit, care a inventat propria sa metodă de predare, în care a combinat cântecul, jocul şi dansul”, i-a spus Papei Cardinalul Jose Saraiva Martins, Prefectul Congregaţiei Vaticanului pentru Cauzele Sfinţilor, în 8 iulie 2001, când a fost publicat decretul de recunoaştere a unui miracol atribuit mijlocirii lui. Adresându-se Consiliului Episcopilor Latino-Americani în octombrie 1984, Papa Ioan Paul al II-lea l-a propus pe sfânt ca model pentru noua evanghelizare.
