Drumul dificil al Bisericii din Hong Kong
20.02.2002, Hong Kong (ZENIT/Avvenire) - Episcopul coadiutor Joseph Zen de Hong Kong, datorită poziţiei sale de apărător al drepturilor omului, a devenit o persoană „antipatică” guvernului de la Beijing. Joseph Zen s-a născut în Shanghai, acum 70 de ani. Din cauza regimului comunist, el a trebuit să părăsească încă de tânăr Republica Populară Chineză. S-a întors în ţara sa natală în 1989, predând până în 1996 la diferite seminarii ale Bisericii Catolice oficiale.
După numirea sa ca Episcop, şi după unele discursuri publice pe care le-a ţinut, a devenit „persona non grata” pentru regimul comunist. „Nu mai pot merge acolo, acum sunt pe lista neagră”, spune el zâmbind. „Situaţia este încă dificilă pentru mine, deoarece după campania comuniştilor împotriva canonizării martirilor chinezi am scris un articol foarte dur într-o publicaţie din Hong Kong.” În acest articol, el analiza situaţia religioasă din ţară.
– Dacă ceremonia de canonizare nu s-ar fi desfăşurat în 1 octombrie, ar fi existat totuşi această campanie?
– Cred că da. Ei aveau nevoie de un pretext pentru a vedea dacă pot să îi supună pe Episcopii din Biserica oficială, care nu îi mai ascultau.
– Vreţi să spuneţi că problema guvernului chinez o reprezintă Episcopii şi preoţii Bisericii Catolice oficiale?
– Exact! Acum majoritatea dintre ei sunt recunoscuţi de către Roma. Guvernul se teme că va pierde controlul asupra lor.
– Guvernul este conştient de recunoaşterea lor de către Roma?
– Dacă eu ştiu aceasta şi Dvs o ştiţi, credeţi că nu o ştie şi guvernul?
– Există şi alte religii în China care se confruntă cu numeroase probleme?
– Da, dar nu au atâtea câte avem noi. Ele renunţă mult mai uşor.
– Credeţi că este nevoie de mult mai mult timp pentru deblocarea situaţiei?
– Da, poate. Oricum, se speră că lucrurile se vor schimba, poate în următorii trei ani. Acum va avea loc Congresul Partidului Comunist Chinez. Schimbarea va aduce la conducere o primă generaţie mai tânără. Vor veni apoi tot mai mulţi tineri, dintre care mulţi şi-au făcut studiile peste hotare. Singura speranţă vine dintr-o schimbare în interiorul Partidului şi a clasei politice. Este singura cale de a evita un epilog sângeros.
– Vă temeţi de un final sângeros al conflictelor din China?
– Da, dacă nu sunt atenţi, da, deoarece există mulţi oameni nefericiţi în China.
– Ce aşteptaţi de la vizita lui Bush în China?
– Nu urmăresc evenimentele politice. În orice caz, nu am prea mare încredere în politica externă a SUA. Atunci când alte naţiuni spun ceva despre drepturile omului în China, Beijingul este sensibil. Ei pretind că nu acordă importanţă acestui fapt; în realitate, le este teamă. Ştim că le este teamă. Este în interesul lor să vorbească.
– Aţi luat de multe ori poziţie în apărarea drepturilor omului, în Hong Kong. Vă consideraţi un lider în acest domeniu?
– Cred că apărarea drepturilor omului este parte a datoriei Bisericii. Evanghelia cheamă şi la angajament social.
– De ce se teme Biserica?
– Până în prezent, nu ne-au făcut nimic, dar în curând vor face ceva cu şcolile noastre. Ei vor să controleze şcolile noastre. Actualmente avem 300 de şcoli.
– Când se va întâmpla aceasta?
– În curând. Au întârziat această acţiune un pic. Se mişcă încet, dar se mişcă. Nu renunţă.
– Cum veţi reacţiona?
– Am scris deja o scrisoare tuturor directorilor, alertându-i asupra acestui pericol. Pentru moment, autorităţile au lăsat planul deoparte, dar în curând se vor întoarce la el. Atunci voi publica o scrisoare. Avem nevoie de sprijinul popular, deoarece fără el vom pierde bătălia. Nu, lucrurile nu merg prea bine.
– Sunteţi optimist cu privire la viitorul Hong Kongului?
– Optimist da, în sensul că oamenii sunt minunaţi. Ei au construit acest oraş şi vor face lucruri mai bune în viitor, dar acest sistem de conducere comunist distruge multe lucruri. Capitalismul a fost distrus şi el. Nu mai există capitalism bazat pe competiţie. Acum capitalismul trebuie să se dezvolte cu caracteristici chineze. Există o alianţă deschisă între bogaţii din Hong Kong şi săracii din Beijing.
