Armele creştinului pentru a învinge răul

17.02.2002, Vatican (ZENIT) - Preaiubiţi fraţi şi surori!

1. Miercuri am început drumul nostru penitenţial din Postul Paştilor cu ritualul impunerii cenuşii, ritual încărcat de simbolism, înrădăcinat în tradiţia biblică, şi foarte drag devoţiunii populare. Cenuşa ne aminteşte cât de fragilă este viaţa pământească şi ne îndreaptă privirile spre Cristos care, prin moartea şi învierea Sa, ne-a salvat din robia păcatului şi a morţii. Cu această dispoziţie profundă am început drumul nostru spre Paşti, ţinând inimile noastre deschise la apelul insistent al lui Dumnezeu: „Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie” (Marcu 1,15).

2. Astăzi, în prima duminică a Postului Mare, Liturghia ne oferă impresionanta pagină din Evanghelie despre ispitirea lui Isus: „Atunci Isus a fost dus de Duhul în pustiu, ca să fie ispitit de către diavolul” (Matei 4,1). Misiunea Mântuitorului începe tocmai cu această victorie asupra triplei amăgiri a prinţului răului.

   „Piei, satano!” (Matei 4,10). Atitudinea fermă a lui Mesia este un exemplu şi o invitaţie pentru noi de a-l urma cu hotărâre curajoasă. Răul, „stăpânitorul lumii” (Ioan 12,31), îşi continuă şi astăzi acţiunile lui înşelătoare. Fiecare om, pe lângă propria concupiscenţă şi exemplul rău dat de alţii, este de asemenea tentat de rău, în special atunci când este mai puţin conştient de aceasta. El cade de nenumărate ori cu uşurinţă în cursa înşelătoare a cărnii şi a celui rău, trăind apoi o dezamăgire puternică. Trebuie să fim atenţi pentru a reacţiona prompt la orice încercare de ispitire.

3. Biserica, maestru învăţător în problemele legate de umanitate şi sfinţenie, ne indică instrumente străvechi dar mereu noi pentru lupta de zi cu zi împotriva sugestiilor răului: acestea sunt rugăciunea, Sacramentele, penintenţa, ascultarea atentă a Cuvântului lui Dumnezeu, vigilenţa şi postul.

   Să pornim pe drumul penitenţial al Postului cu o mai mare hotărâre, de a fi prompţi în înfrângerea tuturor tentaţiilor propuse de Satana, şi să ajungem la Paşti cu bucurie în spirit.

   Fie ca Maria, Maica Divinei Îndurări, să ne însoţească. Doresc să îi încredinţez ei în special exerciţiile spirituale pe care le voi începe în această seară în Vatican, împreună cu colaboratorii mei din Curia Romană. Vă cer vouă tuturor, fraţilor şi surorilor, să ne însoţiţi cu rugăciunea voastră, pentru ca aceste zile să nu fie fructuoase numai pentru cei care participă, ci pentru întreaga Biserică.