Cardinalul Simonis se teme că Europa va urma Olanda privind eutanasia
11.04.2001, Utrecht (ZENIT/Avvenire) - Cardinalul Adrianus Simonis, Primatul Olandei, a descris aprobarea marţi de către senatul olandez a eutanasiei ca o zi neagră pentru Europa. În următorul interviu, Cardinalul Simonis, Arhiepiscop de Utrecht, îşi exprimă tristeţea şi ruşinea pentru situaţia din Olanda. Oponenţii eutanasiei nu au putut bloca guvernul sprijinit de către Partidul Verzilor. Reacţiile în Europa nu au întârziat să apară. Germania a declarat că se teme că Olanda a devenit un “tărâm al morţii”.
– Ce credeţi despre cei care spun că această zi este una istorică pentru ţară?
– A fost o zi neagră pentru Olanda; nu există nimic istoric în această decizie. Mai mult, a fost o zi neagră nu numai pentru Olanda, ci şi pentru întreaga Europă. Este foarte trist că ţara mea este prima care permite uciderea asistată.
Aceasta mă întristează mai ales pentru că, în ultimii ani, Conferinţa Episcopilor din Olanda a muncit din greu pentru a preveni aşa ceva, trimiţând scrisori oficialilor şi guvernului, condamnând cu fermitate eutanasia. Este o situaţie tristă care mă umple de ruşine.
– Credeţi că Olanda a mers prea departe cu liberalizarea?
– Da, Olanda a mers prea departe, mult prea departe, şi acesta este rezultatul individualismului exacerbat. Acum însă oamenii nu îşi mai pot permite să fie individualişti. Ca şi creştini, ştim că formăm o parte a societăţii în care avem nevoie unii de alţii.
În Olanda, totuşi, primul care doreşte ceva crede că orice ar trebui permis. Astfel, nu suntem conştienţi de consecinţele acţiunile noastre. Uitaţi-vă de exemplu la legalizarea prostituţiei sau a căsătoriei dintre homosexuali. Avem de a face cu o revoluţie sociologică negativă. Şi aceasta este, să spunem aşa, consecinţa unei imagini reduse a bărbatului şi a femeii. Biblia spune: “Bărbatul a fost creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu”, dar am uitat aceasta, aşa după cum am uitat că toate acţiunile noastre au impact asupra societăţii.
– Credeţi că restul Europei va urma exemplul Olandei?
– Mi-e teamă că da. Cred că în tot restul Europei Occidentale se va manifesta aceeaşi poziţie individualistă şi aceeaşi secularizare. În orice caz, după cum am mai spus-o, cu sau fără lege, eutanasia este deja practicată în mai multe ţări.
Este important să existe principii clare. Aceste principii trebuie subliniate, în special în educarea tineretului, care trebuie să distingă între bine şi rău. Eutanasia va continua să fie practicată în secret, iar noi trebuie să continuăm să spunem că este ceva greşit. Legea trebuie să continue să fie lege.
– Ce poate face Biserica pentru a preveni degradarea morală a societăţii olandeze?
– Biserica trebuie să continue să spună că viaţa este în mâinile Domnului şi să instruiască şi să explice oamenilor că, deşi legalizată, eutanasia nu este permisă creştinilor, şi să apeleze la conştiinţa medicilor şi a cadrelor din spitale pentru ca aceştia să refuze efectuarea de eutanasii.
– Credeţi că este posibil să se evalueze ştiinţific ceea ce în legea eutanasiei este descrisă ca şi “suferinţă insuportabilă”?
– Este vorba despre o judecată subiectivă. Oricum, este foarte periculos să faci o scară a suferinţelor morale şi psihologice. Înainte se vorbea despre eutanasie “la sfârşitul vieţii”. Astăzi sunt oameni de 40 de ani, şi chiar şi copii, care cer eutanasia. Este o problemă pur subiectivă.
Conform legii, medicul trebuie să judece condiţia psihologică a pacientului, dar el îşi va aplica propriile idei, iar decizia va fi astfel subiectivă. Mai mult, există o presiune prea mare asupra medicilor. Deşi legea spune că medicul trebuie să consulte un alt medic în luarea deciziei, acesta poate oricând să îşi sune un prieten care gândeşte la fel ca el.
– Ce credeţi despre declaraţia miniştrilor de justiţie şi sănătate, care consideră că “dreptul la viaţă nu trebuie să devină o obligaţie de a trăi”?
– Este o afirmaţie foarte periculoasă. Multe mesaje greşite sunt date astfel. Pentru noi, creştinii, viaţa este un dar şi ea aparţine lui Dumnezeu, şi de aceea este o obligaţie până la sfârşit. Aici intervine conceptul de suferinţă, pe care eutanasia tinde să o elimine, fără a înţelege semnificaţia ei.
Am încercat în toate modurile posibile să fac ca acest concept să fie înţeles, chiar şi de către cei care nu cred. Vom publica în curând pentru creştini o declaraţie foarte dură de condamnare a legii, astfel încât măcar creştinii să îşi poată formula o judecată clară.
