A apărut la Editura Presa Bună „Caritas in veritate”
15.01.2010, Iaşi (Catholica) - A apărut în limba română, la Editura Presa Bună, în colecţia Documente, nr. 67, a treia Enciclică a Papei Benedict al XVI-lea, „Caritas in veritate”. După ce în „Deus caritas est” a vorbit despre iubire, iar în „Spe salvi” despre speranţă, în „Caritas in veritate” Papa Benedict al XVI-lea învaţă despre caritate. „Caritatea este iubire primită şi dăruită. Ea este `har` (charis). Originea ei este iubirea care provine de la Tatăl prin Fiul, în Duhul Sfânt. Este iubirea care din Fiul coboară asupra noastră. Este iubirea creatoare, care ne-a dăruit existenţa; este iubirea răscumpărătoare, prin care suntem recreaţi. Iubire revelată şi realizată de Cristos (cf. In 13,1) şi `revărsată în inimile noastre prin Duhul Sfânt` (Rom 5,5). Destinatari ai iubirii lui Dumnezeu oamenii sunt constituiţi subiecţi ai carităţii, chemaţi să devină ei înşişi instrumente ale harului, pentru a revărsa caritatea lui Dumnezeu şi pentru a ţese legăturile carităţii. Acestei dinamici de caritate primită şi dăruită îi răspunde doctrina socială a Bisericii. Ea este `caritas in veritate in re sociali`: vestire a adevărului iubirii lui Cristos în societate. Această doctrină este slujire a carităţii, dar în adevăr.” (Caritas in veritate, 5).
Enciclica cuprinde o introducere, şase capitole şi o concluzie. În introducere Sfântul Părinte spune că toţi oamenii simt impulsul interior de a iubi în mod autentic, iar iubirea şi adevărul nu-i abandonează niciodată complet pentru că sunt vocaţia pusă de Dumnezeu în inima şi în mintea fiecărui om. Iar Isus Cristos purifică şi eliberează de sărăciile noastre umane şi ne dezvăluie în mod deplin iniţiativa de iubire şi planul de viaţă adevărată pe care Dumnezeu l-a pregătit pentru noi. În Caritas in veritate sunt abordate şase teme de o mare amploare: Mesajul Enciclicei „Populorum progressio” (Capitolul I), Dezvoltarea umană în timpul nostru (Capitolul al II-lea), Fraternitatea, dezvoltarea economică şi societatea civilă (Capitolul al III-lea), Dezvoltarea popoarelor, drepturile şi obligaţiile, ambientul (Capitolul al IV-lea), Colaborarea familiei umane (Capitolul al V-lea) şi Dezvoltarea popoarelor şi tehnica (Capitolul al VI-lea). În concluzie, Suveranul Pontif aminteşte că fără Dumnezeu omul nu ştie unde să meargă şi nu reuşeşte nici să înţeleagă cine este el. Acum, poate mai mult ca oricând, trebuie să primim ca un real ajutor cuvintele lui Isus: „Fără mine nimic nu puteţi face” (Ioan 15,5), dar şi încurajarea „Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul lumii” (Matei 28,20). Umanismul care-l exclude pe Dumnezeu este un umanism inuman. Iubirea lui Dumnezeu ne cheamă să ieşim din ceea ce este limitat şi nedefinit, ne dă curaj de a lucra şi de a continua în căutarea binelui tuturor. Dezvoltarea are nevoie de creştini cu braţele ridicate spre Dumnezeu în gestul de rugăciune, creştini mişcaţi de conştiinţa că iubirea plină de adevăr, caritas in veritate, din care provine dezvoltarea autentică, nu este produsă de noi, ci ne este dăruită. Textul Enciclicei este publicat pe situl Documente.Catholica.ro, iar varianta tipărită poate fi comandată de la Librăria Presa Bună la preţul de 3,5 lei.
Legături
Imagini
