Francisc de Assisi, un uriaş al sfinţeniei
28.01.2010, Vatican (Catholica) - Papa Benedict al XVI-lea a dedicat cateheza sa din cadrul audienţei generale de miercuri, 27 ianuarie 2010, din Aula Paul al VI-lea, Sfântului Francisc de Assisi (1181/82-1226), un „adevărat `uriaş` al sfinţeniei care continuă să cucerească multe persoane de toate vârstele şi toate convingerile religioase”. Francisc, a explicat Papa, s-a născut într-o familie bogată şi a avut o tinereţe lipsită de griji. La vârsta de 20 de ani a participat la o campanie militară şi a fost luat prizonier. La întoarcerea lui la Assisi a început un proces de convertire spirituală care l-a condus treptat la a părăsi viaţa lumească. În mănăstirea Sf. Damian, Francisc a avut o viziune cu Cristos, care i-a vorbit de pe crucifix, invitându-l să repare Biserica Sa.
Această chemare „conţine un simbolism profund”, a spus Sfântul Părinte, deoarece starea de ruină a mănăstirii reprezenta şi „situaţia dramatică şi alarmantă a Bisericii din acele timpuri, cu credinţa ei superficială care nici nu forma nici nu transforma viaţa, cu clerul ei puţin angajat în a-şi îndeplini datoriile, … şi cu degradarea interioară a unităţii ei datorită mişcărilor eretice. Cu toate acestea, în mijlocul acelei Biserici în ruine se afla Crucifixul, care vorbea şi chema la reînnoire, care îl chema pe Francisc”. Papa Benedict al XVI-lea a subliniat şi coincidenţa dintre evenimentul acela din viaţa lui Francisc şi visul Papei Inocenţiu al III-lea din acelaşi an 1207. Papa visase că Bazilica San Giovanni in Laterano era gata să se prăbuşească, şi un călugăr „mic şi neînsemnat”, Francisc, o susţinea pentru ca să nu cadă.
„Papa Inocenţiu al III-lea a fost un Pontif puternic, care poseda o profundă cultură teologică şi de asemenea o mare putere politică, dar nu el a reînnoit Biserica. A făcut-o călugărul `mic şi nesemnificativ`, Francisc, chemat de Dumnezeu. Totuşi este important să reamintim faptul că Francisc nu a reînnoit Biserica fără Papa sau împotriva Papei, ci în comuniune cu el”. Papa a explicat că sfântul a dorit „să urmeze Cuvântul lui Cristos… în tot adevărul lui radical”, dar în acelaşi timp „era conştient că Cristos nu este niciodată `al meu` ci `al nostru`, că `eu` nu pot niciodată să îl posed, că `eu` nu pot niciodată să reconstruiesc împotriva Bisericii, a voinţei şi a învăţăturii ei”.
Sfântul Părinte a reamintit cum Sf. Clara a intrat şi ea la şcoala Sf. Francisc, şi a lăudat roadele pe care Ordinul al Doilea al Sf. Francisc, Sărmanele Clarise, le-a adus Bisericii. El a vorbit mai apoi de călătoria din 1219 a lui Francisc în Egipt, unde s-a întâlnit cu sultanul Melek-el-Kamel şi a predicat Evanghelia lui Isus Cristos. „Într-o epocă marcată de continuul conflict între creştinism şi islam, Francisc, înarmat doar cu credinţa şi cu bunătatea lui personală, a urmat în mod efectiv calea dialogului… El este un model care şi astăzi trebuie să inspire relaţiile dintre creştini şi musulmani: promovarea dialogului în adevăr, în respect şi înţelegere reciprocă”. Papa s-a referit şi la posibilitatea ca Francisc să fi vizitat Ţara Sfântă şi a arătat că fiii spirituali ai sfântului au aici un loc privilegiat pentru misiunea lor. „Mă gândesc cu recunoştinţă la marile merite ale Custodiei Franciscane a Ţării Sfinte”.
Francisc, care a murit în 1226, „a urmărit să imite virtuţile lui Cristos. În particular, a dorit să dea valoare fundamentală sărăciei interioare şi exterioare, învăţându-i aceasta şi pe fiii lui spirituali… Mărturia lui Francisc, care a iubit sărăcia pentru a-l urma pe Cristos cu total devotament şi libertate, continuă să fie, şi pentru noi astăzi, o invitaţie la a cultiva sărăcia interioară pentru a dezvolta încrederea noastră în Dumnezeu, cu un stil de viaţă sobru şi o detaşare de bunurile materiale”. „În Francisc”, a adăugat Papa, „iubirea pentru Cristos a fost exprimată într-un mod special în adorarea Preasfântului Sacrament al Euharistiei”. El a menţionat de asemenea marea admiraţie a sfântului faţă de preoţi, „deoarece ei au primit darul consacrării Euharistiei… Să nu uităm niciodată că sfinţenia Euharistiei ne cere să fim curaţi, să trăim într-o manieră coerentă cu misterul pe care îl celebrăm”.
Pe aceeaşi temă este şi videoştirea
