Licitaţie de ovule la o clinică londoneză
17.03.2010, Roma (Catholica) - „O aberaţie. Este nevoie de legi specifice la nivel internaţional”: astfel a calificat Lucio Romano, preşedintele asociaţiei italiene „Ştiinţă şi Viaţă”, ştirea despre decizia unei clinici din Londra, specializată în inseminări artificiale, de a scoate la licitaţie ovule de tinere femei americance, care urmează a fi implantate apoi în Statele Unite, pentru a evita interdicţia legii britanice în această privinţă. Iniţiativa a fost programată pentru a promova un serviciu care permite, după intervenţii genetice, determinarea sexului şi a trăsăturilor somatice ale copilului. Redacţia centrală Radio Vatican l-a contactat pe Lucio Romano, preşedintele asociaţiei „Ştiinţă şi Viaţă”, care a declarat: „E aberantă voinţa de a programa şi predetermina trăsăturile copilului”.
„Înseamnă să anuleze în întregime, să nege dreptul la unicitate şi originalitate al fiinţei umane, prin urmare, al copilului. Un fiu care nu mai are dimensiunea proprie de a fi un subiect viu, ci unul care trebuie modificat şi folosit ca un obiect”. Lucio Romano a amintit că „Societatea Europeană de Embriologie şi Reproducere Umană, într-un document de acum câţiva ani, prezenta luarea de poziţie a unui grup de embriologi, genetişti şi ginecologi, înclinaţi să accepte determinarea sexului, de exemplu, din raţiuni nemedicale, să accepte predeterminarea trăsăturilor care să corespundă la aşa numitele cerinţe ale `cuplului` care comisionează embrionul. Este cu totul aberant, pentru că pune bazele unei selecţii, iar selecţia înseamnă să defineşti dinainte demnitatea şi calitatea unei vieţi, pe care nimeni nu are dreptul să o impună unei alte persoane în mod subiectiv”.
Suntem la un pas de comercializarea vieţii umane, a afirmat preşedintele asociaţiei „Ştiinţă şi Viaţă”, o pantă care începe să nu mai fie considerată periculoasă: „Jucându-se cu viaţa, se înfiripă, încet, încet, în simţirea comună, convingerea că deoarece anumite lucruri sunt posibile, principiul de autodeterminare ar sugera că tot ce se poate face ar trebui să fie şi permis. Acesta este planul înclinat al mentalităţii care recere o reglementare”. Cazul londonez a trezit vii dezbateri în sânul comunităţii ştiinţifice. „Este de dorit o poziţie comună la nivelul societăţii ştiinţifice, mai mult, asumarea unei responsabilităţi sub profil antropologic şi etic. Aşadar, o lectură a cercetării ştiinţifice care nu trebuie absolutizată fără o reflecţie prealabilă despre norma morală, dar şi o rechemare a drepturilor fundamentale ale omului, între care primul este acela de a nu fi selecţionat în funcţie de propriile caracteristici, de unele criterii stabilite dinainte. Aceasta ar însemna, la nivel internaţional, lipsa de fundament a unei societăţi care să poată fi cu adevărat civilizată şi care să respecte valorile autentice ale oricărei fiinţe umane”.
