Prin credinţă suntem întemeiaţi şi înrădăcinaţi în Cristos
04.09.2010, Vatican (Catholica) - În ziua de vineri, 3 septembrie 2010, a fost dat publicităţii Mesajul Papei Benedict al XVI-lea pentru cea de-a XXVI-a Zi Mondială a Tineretului (16-21 august 2011), având ca temă „Înrădăcinaţi şi întemeiaţi în Cristos, tari în credinţă” (cf. Coloseni 2,7). În această temă, „putem observa trei imagini: ‘înrădăcinat’ evocă pomul şi rădăcinile care îl alimentează; ‘întemeiat’ se referă la construcţia unei case; ‘tare’ face trimitere la creşterea forţei fizice sau morale”. Sfântul Părinte comentează aşadar aceste imagini elocvente. „Prima imagine este cea a pomului, puternic plantat în pământ prin intermediul rădăcinilor, care îl fac stabil şi îl alimentează. Fără rădăcini, ar fi luat de vânt şi ar muri. Care sunt rădăcinile noastre? Desigur părinţii, familia şi cultura din ţara noastră, care sunt o componentă foarte importantă a identităţii noastre”.
„Biblia dezvăluie o altă componentă”, arată însă Pontiful. „Profetul Ieremia scrie: ‘Binecuvântat să fie omul care-şi pune încrederea în Domnul, a cărui speranţă este Domnul. El va fi ca un pom sădit lângă ape, care-şi întinde rădăcinile spre râu; el nu se teme când vine arşiţa, frunzele lui rămân verzi, el nu-i îngrijorat în timp de secetă şi nu încetează să aducă roade’. A întinde rădăcinile, pentru profet, înseamnă a pune propria încredere în Dumnezeu. Din El luăm viaţa noastră; fără El n-am putea să trăim cu adevărat… Isus însuşi se prezintă ca viaţa noastră. De aceea, credinţa creştină nu este numai a crede în adevăruri, ci este înainte de toate o relaţie personală cu Isus Cristos, este întâlnirea cu Fiul lui Dumnezeu, care dă întregii existenţe un dinamism nou. Atunci când intrăm în raport personal cu El, Cristos ne revelează identitatea noastră, şi, în prietenia Lui, viaţa creşte şi se realizează în plinătate”.
„Aşa cum rădăcinile pomului îl ţin plantat puternic în pământ, tot aşa temeliile dau casei o stabilitate durabilă. Prin credinţă, noi suntem întemeiaţi în Cristos, aşa cum o casă este construită pe temelii. În istoria sacră avem numeroase exemple de sfinţi care au zidit viaţa lor pe cuvântul lui Dumnezeu… A fi întemeiaţi în Cristos înseamnă a răspunde concret la chemarea lui Dumnezeu, încrezându-ne în El şi punând în practică al său cuvânt… Dragi prieteni, construiţi casa voastră pe stâncă, asemenea omului care ‘a săpat adânc’. Căutaţi şi voi, în toate zilele, să urmaţi Cuvântul lui Cristos. Simţiţi-l ca adevăratul Prieten cu care să împărtăşiţi drumul vieţii voastre. Cu el alături veţi fi capabili să înfruntaţi cu curaj şi speranţă dificultăţile, problemele, chiar şi dezamăgirile şi înfrângerile… Să nu îi credeţi pe cei care vă spun că nu aveţi nevoie de alţii pentru a construi viaţa voastră! În schimb, sprijiniţi-vă pe credinţa celor dragi ai voştri, pe credinţa Bisericii, şi mulţumiţi-i Domnului că aţi primit-o şi v-aţi însuşit-o!”
Amintind faptul că Scrisoarea către Coloseni a fost adresată de Sfântul Paul unei comunităţi care „era ameninţată de influenţa anumitor tendinţe culturale ale epocii, care îi abăteau pe credincioşi de la Evanghelie”, şi remarcând similaritatea cu contextul cultural de astăzi, Papa Benedict al XVI-lea continuă: „Fraţilor contagiaţi de idei străine de Evanghelie, Apostolul Paul le aminteşte puterea lui Cristos mort şi înviat. Acest mister este fundamentul vieţii noastre, centrul credinţei creştine. Toate filozofiile care îl ignoră, considerându-l ‘nebunie’, arată limitele lor în faţa marilor întrebări care locuiesc în inima omului. Pentru aceasta şi eu, ca urmaş al apostolului Petru, doresc să vă întăresc în credinţă. Noi credem cu tărie că Isus Cristos s-a oferit pe Cruce pentru a ne dărui iubirea Sa; în pătimirea sa, a purtat suferinţele noastre, a luat asupra sa păcatele noastre, ne-a dobândit iertarea şi ne-a împăcat cu Dumnezeu Tatăl, deschizându-ne calea vieţii veşnice”.
Vorbind despre experienţa Apostolului Toma după învierea lui Isus, Papa a redat cuvintele pe care i le-a spus acestuia Isus: „Pentru că m-ai văzut, ai crezut. Fericiţi cei care nu au văzut şi au crezut”. „El se gândeşte la drumul Bisericii, întemeiată pe credinţa martorilor oculari: Apostolii. Înţelegem aşadar că credinţa noastră personală în Cristos, născută din dialogul cu El, este legată de credinţa Bisericii: nu suntem credincioşi izolaţi, ci, prin Botez, suntem membrii ai acestei mari familii, şi credinţa mărturisită de Biserică e cea care dă siguranţă credinţei noastre personale. Crezul pe care îl proclamăm la Liturghia duminicală ne ocroteşte tocmai de pericolul de a crede într-un Dumnezeu care nu este cel pe care Isus ni l-a revelat: ‘Fiecare credincios este ca o verigă în marele lanţ al credincioşilor. Eu nu pot să cred fără să fiu susţinut de credinţa celorlalţi, şi, cu credinţa mea, contribui la susţinerea credinţei celorlalţi’ (Catehismul Bisericii Catolice, 166). Să-i mulţumim mereu Domnului pentru darul Bisericii; ea ne face să înaintăm cu siguranţă în credinţa care ne dă viaţa adevărată”.
În final, Episcopul Romei s-a adresat direct tinerilor: „Dragi prieteni, vă reînnoiesc invitaţia de a veni la Ziua Mondială a Tineretului la Madrid. Cu bucurie profundă, aştept pe fiecare dintre voi personal: Cristos vrea să vă facă tari în credinţă prin intermediul Bisericii. Alegerea de a crede în Cristos şi de a-l urma nu este uşoară; este împiedicată de infidelităţile noastre personale şi de atâtea glasuri care ne arată căi mai uşoare. Nu vă lăsaţi descurajaţi, căutaţi mai degrabă sprijinul comunităţii creştine, sprijinul Bisericii! În cursul acestui an pregătiţi-vă intens pentru întâlnirea de la Madrid cu episcopii voştri, cu preoţii voştri şi responsabilii pastoraţiei tineretului în dieceze, în comunităţile parohiale, în asociaţii şi în mişcări. Calitatea întâlnirii noastre va depinde mai ales de pregătirea spirituală, de rugăciune, de ascultarea comună a cuvântului lui Dumnezeu şi de sprijinul reciproc”.
