Papa propune o cultură a vieţii şi a frumuseţii

11.05.2011, Vatican (Catholica) - Papa Benedict al XVI-lea avertizează împotriva pericolelor actualei societăţi care îmbrăţişează relativismul şi respinge stabilitatea în relaţiile umane. Acesta a fost unul dintre punctele subliniate de Sfântul Părinte duminică, 8 mai 2011, după-amiază, în cadrul unei întâlniri cu lumea culturii şi economiei, la finalul vizitei sale la Veneţia. În acest sfârşit de săptămână, el a mai vizitat oraşul Aquilea, sediul străvechii Patriarhii care a constituit cea mai mare Dieceză din întreaga Europă medievală, ce a inclus ceea ce cunoaştem astăzi ca Slovenia, Croaţia, Austria şi Germania.

În discursul său, Pontiful a vorbit despre cultura „lichidă”, un concept inventat de filozoful polonez Zygmunt Bauman, care între 1971 şi 1990 a fost profesor de sociologie la Universitatea din Leeds, Anglia. Societatea europeană, a spus Papa, este cufundată într-o cultură „lichidă”; în această privinţă, el a arătat „‘fluiditatea’ acesteia, nivelul ei scăzut de stabilitate sau poate absenţa stabilităţii, mutabilitatea ei, inconsistenţa care uneori pare să o caracterizeze”. A amintit că Bauman atribuie naşterea societăţii „lichide” modelului consumerismului. Filosoful a declarat că impactul cel mai profund a fost simţit în relaţiile sociale, şi, în particular, în relaţiile dintre bărbat şi femeie, care au devenit tot mai flexibile şi greu de identificat, aşa cum se manifestă în actualul concept al iubirii reduse la un simplu sentiment trecător.

Vorbind unei audienţe din Bazilica Santa Maria della Salute, Papa Benedict al XVI-lea a opus acestui model de societate lichidă modelul unei societăţi „a vieţii şi frumuseţii”. „Este cu siguranţă o opţiune, dar în istorie este necesar să alegem: omul este liber să interpreteze, să dea sens realităţii, şi tocmai în această libertate stă marea sa demnitate”. Papa a continuat: „în mediul unui oraş, indiferent care este acesta, chiar şi alegerile cu caracter administrativ, cultural şi economic depind, la bază, de această orientare fundamentală, pe care o putem numi ‘politică’, în cel mai nobil şi mai înalt sens al termenului”. Pontiful a explicat: „Este vorba de a alege între un oraş ‘lichid’, lăcaş al unei culturi care pare să fie tot mai mult cultura relativului şi a efemerului, şi un oraş care îşi reînnoieşte constant frumuseţea, recurgând la resursele benefice ale artei, învăţământului, ale relaţiilor dintre oameni şi naţiuni”.