Isus în mâinile tinerilor (II)
08.01.2012, Vatican (Catholica) - Anul 2011 s-a încheiat aşa cum începuse, marcat de o serie de manifestări ale tinerilor în aproape toate capitalele europene şi în bună parte din cele din restul lumii. În noile generaţii a crescut sentimentul de frustrare datorită crizei care chinuieşte societatea, lumea muncii şi economia. Şi cu privire la asta, precum şi cu privire la alte versante, anul 2012 se anunţă la fel de întunecat la orizont. „Rădăcinile acestei strâmtorări”, spune Cardinalul Peter Kodwo Appiah Turkson, preşedintele Consiliului Pontifical al Dreptăţii şi Păcii în acest interviu acordat ziarului L’Osservatore Romano, „sunt înainte de toate culturale şi antropologice”. Redăm în continuare a doua parte a interviului, după traducerea pr. Mihai Pătraşcu.
– De fapt, tinerii nu sunt entităţi izolate. Ei trăiesc într-un context care pare să-i împingă pe cu totul altă cale faţă de cea indicată de Papa. Şi astăzi, violenţa, prepotenţa, intoleranţa sunt antagoniste de sentimente de altfel naturale pentru noile generaţii deschise la dialog, la convieţuire paşnică, la fraternitate universală. Cum să-i punem la adăpost din calea nonvalorilor care îi ameninţă?
– Printr-o acţiune responsabilă şi unită a tuturor subiecţilor implicaţi. În primul rând prin opera educatorilor care să fie în acelaşi timp martori credibili pentru o educaţie serioasă şi o formare concretă. Şi fiţi atent că tinerii nu sunt, ca să spunem aşa, entităţi pasive. Ei sunt primii responsabili. În acest sens, Papa a voit să scoată în evidenţă ascultarea instanţelor tineretului. Dar în acelaşi timp mi se pare că a voit să-i încurajeze pe tineri la protagonism, să devină artizani ai propriei vieţi, valorizând propriile talente, în libertate şi solidaritate cu alţii, să descopere proiectul pe care Dumnezeu îl are cu fiecare dintre ei.
– Papa se încrede mult în opera Bisericii în domeniul formativ. Însă tinerii sunt din punct de vedere antropologic foarte diferiţi de învăţătorii lor. După părerea dumneavoastră, se vorbeşte în mod corect, sau mai bine zis comprehensibil, pentru noile generaţii?
– Nu aş spune „din punct de vedere antropologic diferiţi”. Mai degrabă aş spune că tinerii sunt diferiţi ca mentalitate, valori şi formare, aşa cum se întâmplă astăzi pentru orice generaţie faţă de cele precedente. Dacă tinerii nu sunt ascultaţi, dacă sunt excluşi şi nu li se permite să-şi afirme propriile talente şi propriile vocaţii, sau dacă sunt izolaţi într-un orizont de sărăcie absolută care îi striveşte cu privire la prezent eliminând orice proiectare a viitorului, atunci răspunsul este că astăzi nu se vorbeşte tinerilor în mod corect. Şi nu numai că nu se vorbeşte, dar nu se acţionează în mod corect, adică gândind la viitorul societăţii. Proclamând omenirii calea păcii, Papa s-a adresat tuturor tinerilor. Este adevărat, ei sunt diferiţi din punct de vedere cultural. Dar asemenea Evangheliei, tot aşa Sfântul Părinte merge direct la inima tinerilor, reuşeşte chiar să transcende graniţele naţionale, continentale, culturale, religioase, depăşind aşa-numitele „spaţii ale civilizaţiilor”. Ca păstor ghanez, pot mărturisi de exemplu primirea pe care mesajul pentru Ziua Mondială a Păcii a avut-o din partea tinerilor din ţara mea şi din întreaga Africă, şi ei foarte diferiţi între ei. Aşa s-a întâmplat în India, în China, în Brazilia, în Statele Unite, în Europa şi în celelalte naţiuni din lume.
– Există obstacole de comunicare pentru pătrunderea Evangheliei în ambientele culturale care caracterizează lumea tineretului?
– Evanghelia este un mesaj de speranţă: o speranţă pentru toţi oamenii. Este o realitate care schimbă inima. Este vestea cea bună valabilă pentru toate contextele culturale în orice timp. Ea merge direct la inima persoanelor. Însă, dacă tinerii sunt constrânşi în locuri, mentalităţi şi stiluri de viaţă contrare binelui comun, contrare însuşi binelui lor, aşadar contrare Evangheliei, care este un mesaj de viaţă, libertate, solidaritate, fraternitate, primire, prietenie, atunci privirea este abătută de la lucrurile mari şi frumoase pe care le rezervă lor existenţa. Cât priveşte problema comunicării dau numai un exemplu: întreaga zi de 1 ianuarie au apărut foarte multe „ciripite” pe twitter cu privire la mesajul pentru pace. A fost o bucurie să vezi tineri din toate continentele „ciripind” cuvintele Papei cu limbajul tipic al reţelei. Sunt foarte mulţumit pentru această împărtăşire directă cu atâţia tineri în limbajul lor şi pe unul dintre cele mai frecventate social network de către tineri din orice parte a lumii.
– Papa a încheiat omilia de la 1 ianuarie cu o indicaţie precisă: „Isus este o cale practicabilă, deschisă tuturor. Este calea păcii”. Cum va încerca dicasterul Dreptăţii şi Păcii să facă vizibilă tuturor această cale în anul care abia a început?
– Înainte de toate ne vom dedica unei răspândiri capilare a mesajului pentru Ziua Mondială a Păcii 2012. Apoi avem în program celebrarea aniversării a cincizeci de ani ai Conciliului al II-lea din Vatican. Vom invita chiar noile generaţii să reflecteze asupra conţinuturilor sale. Trebuie pregătită apoi cu grijă celebrarea aniversării a cincizeci de ani a Enciclicei Pacem in terris, în 2013. Printre alte activităţi din acest an aş semnala pregătirea conferinţei Naţiunilor Unite despre dezvoltarea care poate fi susţinută care, aşa cum se ştie, se va desfăşura la Rio de Janeiro între 20-22 iunie. Avem în program şi organizarea, în colaborare cu alte organisme, a unei conferinţe despre viaţa rurală şi o serie de mese rotunde despre diferite teme: traficul de fiinţe umane; apărarea persoanei umane de la zămislire pentru la sfârşitul ei natural; strategiile de acţiune pentru binele comun; reînnoirea misiunii şi a identităţii formării catolice în lumea afacerilor; şi în sfârşit noile provocări pentru catolici în construirea binelui comun.
Desigur, vom colabora cu celelalte dicastere ale Sfântului Scaun pentru a face să se înţeleagă că în mod fundamental cultul lui Dumnezeu este un act de dreptate, fără de care nu sunt posibile celelalte acte de dreptate între oameni. Vom încerca să întărim şi ideea că credinţa în Cristos este fundamentală pentru a reînnoi cultura şi societatea pentru binele tuturor. În acest sens, Consiliul Pontifical al Dreptăţii şi Păcii este gata să primească invitaţia Papei de a intensifica eforturile pentru a reafirma marea valenţă intelectuală, spirituală şi morală a credinţei. Dicasterul se va strădui să-i facă pe toţi să înţeleagă că Cristos este calea pentru pace, contribuind astfel la explicarea dimensiunii sociale a noii evanghelizări, în sintonie cu perspectivele Sinodului Episcopilor din octombrie.
