Papa atrage atenţia asupra puterilor financiară şi a mass-media
18.02.2012, Vatican (Catholica) - În după-amiaza zilei de miercuri, 15 februarie 2012, Papa Benedict al XVI-lea a vizitat Seminarul Major din Roma, cu ocazia sărbătorii patroanei lui, Fecioara Încrederii, care are loc sâmbătă, 18 februarie. Sfântul Părinte a vizitat capela înainte de a merge să se întâlnească cu Episcopii auxiliari de Roma, superiorii seminariilor diecezane şi 190 de seminarişti. După citirea Evangheliei, Papa a rostit o „lectio divina” pe marginea pasajului din Scrisoarea Sf. Paul către Romani, în care Apostolul îi invită pe credincioşi să nu se conformeze acestei lumi ci să se transforme şi să îşi reînnoiască minţile pentru a discerne voinţa lui Dumnezeu.
„Putem reflecta asupra Bisericii astăzi”, a spus Pontiful în remarcile lui improvizate. „Se vorbeşte mult despre Biserica Romei, se spun multe lucruri. Sperăm că oamenii vorbesc şi despre credinţa noastră. Să ne rugăm la Dumnezeu să fie aşa”. El a continuat referindu-se la forţa răului care, în lumea de astăzi, se iveşte şi în „două mari puteri care sunt bune şi utile în sine, dar care sunt foarte uşor deschise spre abuz: puterea financiară şi puterea mass-media. Ambele sunt necesare, ambele sunt utile, dar atât de supuse la folosire greşită încât adesea merg împotriva adevăratelor lor scopuri”.
Astăzi „vedem că lumea finanţelor poate domina omenirea. Averea şi imaginea publică stăpânesc şi înrobesc lumea… Finanţele nu mai reprezintă un instrument pentru a promova bunăstarea şi a susţine viaţa omului, ci o forţă care îl oprimă, una care aproape trebuie să fie adorată”. Pontiful a invitat audienţa lui să nu se conformeze acestei puteri. „Fiţi non-conformişti. Ceea ce contează este existenţa, nu averea”, a spus el. Creştinii nu trebuie să se închine în faţa acestei puteri, ci să o folosească „drept un mijloc, cu libertatea copiilor lui Dumnezeu”.
Analizând apoi problema opiniei publice, Papa a evidenţiat faptul că „avem o mare nevoie de informaţie, de cunoaşterea adevărului despre lume; dar există o putere a imaginii publice care în final contează chiar mai mult decât realitatea însăşi”. Imaginea publică „se suprapune peste adevăr şi devine mai importantă. Omul nu mai urmăreşte adevărul ci doreşte mai presus de toate să îşi creeze o imagine publică”. Şi aici „există un non-conformism creştin… Nu dorim aparenţa ci adevărul, şi acesta ne va da adevărata libertate”. „Non-conformismul creştin ne izbăveşte şi ne reaşează în adevăr. Să ne rugăm Domnului să ne ajute să fim liberi în acest non-conformism, care nu este împotriva lumii, ci este iubire autentică pentru lume”.
