A treia carte a trilogiei lui Joseph Ratzinger: „Copilăria lui Isus”

20.11.2012, Vatican (Catholica) - „L’infanzia di Gesu” (Copilăria lui Isus), al treilea volum al trilogiei Papei Benedict dedicată lui Isus din Nazaret, va fi disponibilă în librăriile din Italia de mâine, 21 noiembrie. Publicată în Italia de Rizzoli şi Casa de Editură a Vaticanului, ea va fi disponibilă deodată în câteva limbi (italiană, germană, croată, franceză, engleză, poloneză, portugheză şi spaniolă) şi în 50 de ţări; prima ediţie a apărut în peste un milion de exemplare. În lunile următoare cartea va fi tradusă în alte douăzeci de ţări, pentru a apărea total în 72 de ţări.

În această dimineaţă, în Sala Papa Pius al X-lea din Vatican, cartea a fost prezentată oficial presei. Vorbitori au fost Cardinalul Gianfranco Ravasi, preşedintele Consiliului Pontifical pentru Cultură; Maria Clara Bingemer, profesor de teologie la Universitatea Pontificală Catolică din Rio de Janeiro; pr. Giuseppe Costa, director al Casei de Editură a Vaticanului; Paolo Mieli, preşedintele Rizzoli (RCS), şi pr. Federico Lombardi SJ, director al biroului de presă al Sfântului Scaun. Cartea, definită de autorul ei ca o „mică anticameră” a trilogiei despre Isus din Nazaret, are 176 de pagini şi cuprinde patru capitole, un epilog şi un scurt cuvânt înainte. Serviciul de ştiri al Vaticanului a pus la dispoziţie o prezentare a cărţi, pe care o redăm în continuare.

Primul capitol este dedicat genealogiilor Mântuitorului din Evangheliile lui Matei şi Luca, genealogii foarte diferite, deşi ambele au aceeaşi semnificaţie teologică şi simbolică: plasarea lui Isus în istorie şi originea Sa adevărată ca un nou început pentru istoria lumii. Tema capitolului doi este vestea naşterii lui Ioan Botezătorul şi a lui Isus. Recitind dialogul dintre Maria şi Arhanghelul Gabriel, din Evanghelia după Luca, Joseph Ratzinger explică faptul că, printr-o femeie, Dumnezeu încearcă „să intre din nou în lume”. Pentru a elibera omul de păcat, scrie Pontiful, citându-l pe Bernard de Clairvaux, Dumnezeu are nevoie de „ascultarea liberă” a voinţei Sale. „Creând libertatea, El însuşi s-a făcut într-un anumit sens dependent de om. Puterea Lui este condiţionată de ‘da’-ul de neforţat al fiinţei umane”. Astfel, numai datorită asentimentului Mariei poate începe istoria mântuirii.

Capitolul trei este centrat pe evenimentul din Betleem şi pe contextul istoric al naşterii lui Isus, al imperiului roman de sub Augustus, care se extindea de la est la vest şi a cărui dimensiune universală a permis intrarea în lumea a unui „Mântuitor universal”; „acesta este într-adevăr plinirea timpului”. Elementele unice din relatarea naşterii sunt dense de semnificaţii: sărăcia în care „Cel care este cu adevărat primul-născut” alege să se reveleze, şi, prin urmare, „gloria cosmică” ce învăluie ieslea; iubire specială a lui Dumnezeu pentru cei săraci, care se manifestă în vestea dată păstorilor, şi cuvintele imnului Gloria, a cărui traducere este controversată. Capitolul al patrulea este dedicat celor trei magi, care au văzut steaua „Regelui iudeilor” şi care au venit să îl adore pe Prunc, precum şi fugii în Egipt. Aici figurile magilor, reconstruite printr-o gamă bogată de informaţii istorice, lingvistice şi ştiinţifice, sunt prezentate ca o emblemă fascinantă a neliniştii interioare şi a căutării adevărului de către spiritul uman.

În fine, Epilogul, cu relatarea ultimului episod din copilărie a lui Isus (conform Evangheliei lui Luca), ultima relatare pe care o avem despre El înainte de începutul slujirii publice, cu botezul în Iordan. Este episodul cu cele trei zile ale pelerinajului de Paşti la Templul din Ierusalim, în care Isus de doisprezece ani îi lasă pe Maria şi pe Iosif şi rămâne în Templu pentru a discuta cu rabinii. Isus, care creştea „în înţelepciune şi în statură, înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor”, se manifestă în natura Sa ca Dumnezeu adevărat şi, în acelaşi timp, om adevărat, care a „crezut şi a învăţat în mod uman”.