Papa Francisc: Să îi educăm pe tineri la misiune
28.07.2013, Rio de Janeiro (Catholica) - Papa Francisc i-a îndemnat Episcopii, preoţii şi persoanele consacrate să vestească cu curaj Evanghelia tinerilor, „pentru ca aceştia să îl întâlnească pe Cristos” şi să devină astfel „constructorii unei lumi mai fraterne”. „Da, suntem aici pentru a-l lăuda pe Domnul, şi facem aceasta reafirmând voinţa noastră de a fi instrumentele sale pentru ca nu numai unele popoare să îl laude pe Dumnezeu, ci toate”, a spus Sfântul Părinte în predica la Liturghia celebrată în Catedrala Sf. Sebastian din Rio de Janeiro, sâmbătă dimineaţa, cu clericii, seminariştii şi persoanele consacrate venite pentru ZMT.
Pontiful i-a încurajat să proclame Evanghelia tinerilor cu aceeaşi libertate cu a Sf. Paul şi a Sf. Barnaba, folosind termenul grec „parresia”. Acest termen se referă la libertatea de a vorbi, la curajul de a proclama un adevăr chiar dacă sau în special dacă presupune un risc pentru vorbitor. Folosind acest cuvânt, Papa Francisc a subliniat audienţei necesitatea curajului în vestirea Evangheliei. Ca de obicei, s-a oprit apoi la trei aspecte: „chemaţi de Dumnezeu; chemaţi să vestim Evanghelia; chemaţi să promovăm cultura întâlnirii”.
„La începutul drumului nostru vocaţional există o alegere divină”, a spus el. „Am fost chemaţi de Dumnezeu şi chemaţi pentru a rămâne cu Isus, uniţi cu El într-un mod aşa de profund încât putem spune cu sfântul Paul: ‘Nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăieşte în mine’.” Şi a subliniat: „Nu creativitatea pastorală, nu întâlnirile sau planificările asigură roadele, ci faptul de a fi fideli faţă de Isus, care ne spune cu insistenţă: ‘Rămâneţi în mine şi eu în voi’. Şi noi ştim bine ce anume înseamnă: a-l contempla, a-l adora şi a-l îmbrăţişa, îndeosebi prin fidelitatea noastră faţă de viaţa de rugăciune, în întâlnirea noastră cotidiană cu El prezent în Euharistie şi în persoanele mai nevoiaşe. Acel ‘a rămâne’ cu Cristos nu este o izolare, ci este o rămânere pentru a merge la întâlnirea cu alţii.”
În continuare Papa Francisc a accentuat responsabilitatea clericilor şi a persoanelor consacrate în formarea tinerilor. „Este angajarea noastră să îi ajutăm să facă să ardă în inima lor dorinţa de a fi discipoli misionari ai lui Isus. Desigur, în faţa acestei invitaţii mulţi ar putea să se simtă înspăimântaţi, crezând că a fi misionari înseamnă a părăsi în mod necesar ţara, familia şi prietenii. Îmi amintesc de visul meu când eram tânăr: să merg misionar în îndepărtata Japonie. Însă Dumnezeu mi-a arătat că ţara mea de misiune era mult mai aproape: patria mea. Să îi ajutăm pe tineri să îşi dea seama că a fi discipoli misionari este o consecinţă a faptului de a fi botezaţi, este parte esenţială a faptului de a fi creştini, şi că primul loc în care trebuie să se evanghelizeze este propria casă, locul de studiu sau de muncă, familia şi prietenii.”
„Să îi ajutăm pe tineri să redescopere curajul şi bucuria credinţei, bucuria că sunt iubiţi personal de Dumnezeu, care l-a dat pe Fiul său Isus pentru mântuirea noastră. Să îi educăm la misiune, să iasă, să meargă. Isus a făcut aşa cu discipolii Săi: nu i-a ţinut alipiţi de sine ca o cloşcă pe puişorii ei; i-a trimis! Nu putem rămâne închişi în parohie, în comunităţile noastre, când atâtea persoane sunt în aşteptarea Evangheliei! Nu înseamnă pur şi simplu a deschide uşa pentru a primi, ci înseamnă a ieşi prin uşă pentru a căuta şi a întâlni! Cu curaj să ne gândim la pastoraţie pornind de la periferie, pornind de la cei care sunt mai departe, de la cei care de obicei nu frecventează parohia. Şi ei sunt invitaţi la masa Domnului.”
Pontiful a insistat cerând: „Fiţi slujitori ai comuniunii şi ai culturii întâlnirii! Aş spune că trebuie să fim aproape obsesivi în acest sens.” A avertizat: „Să nu fim îngâmfaţi, impunând ‘adevărurile noastre’, ci să ne lăsăm conduşi de certitudinea umilă şi fericită a celui care a fost găsit, atins şi transformat de Adevărul care este Cristos, pe care nu poate să nu îl vestească.” Şi a încheiat invocând-o pe „Fecioara Maria […] modelul nostru. În viaţa sa a dat ‘exemplu al acelei iubiri materne de care trebuie să fie însufleţiţi toţi aceia care, în misiunea apostolică a Bisericii, conlucrează la regenerarea oamenilor’ (LG 65). Ea să fie Steaua care conduce cu siguranţă paşii noştri în întâmpinarea Domnului. Amin.”
