Anton Durcovici a mers spre moarte din dragoste pentru Dumnezeu şi pentru aproapele
27.04.2014, Iaşi (Catholica) - Au rămas mai puţin de 30 de zile până când, la Iaşi, la 17 mai 2014, va avea loc beatificarea Episcopului Anton Durcovici. Pr. Isidor Iacovici, postulatorul cauzei de beatificare, a dat pentru Ercis.ro un interviu, în care a vorbit despre cum s-a desfăşurat cauza. Pr. Iacovici a absolvit Liceul Seminarial din Iaşi în anul 1977 şi Institutul Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif” din Iaşi în anul 1984. A fost sfinţit preot la 29 iunie 1984 la Iaşi, de către Episcopul Balint Lajos. A urmat studii postuniversitare la Pontificia Facolta Teologica „Teresianum” din Roma, obţinând licenţa în teologie spirituală. A activat ca vicar la Rădăuţi, Piatra Neamţ, Prăjeşti şi ca paroh la Vizantea, Paşcani şi Iaşi – Sfânta Tereza a Pruncului Isus. Începând cu data de 1 iunie 2004, activează în calitate de capelan la Roma, îngrijindu-se de cele două comunităţi de români: parohiile San Vitale şi Santa Maria Causa Nostrae Laetitiae.
„O cauză de beatificare”, a explicat părintele, „este deschisă sau propusă de un actor, care poate fi Episcopul unei Dieceze sau o anumită persoană care este convinsă de virtuţile pe care cineva le-a practicat, de viaţa sfântă pe care a dus-o şi e capabil să poarte până la sfârşit această cauză. Întrucât actorul sau Episcopul nu poate să fie prezent peste tot, îşi numeşte un postulator, care să se ocupe de această cauză, atât în faza diecezană, cât şi în faza romană. În cazul Episcopului Anton Durcovici, PS Petru Gherghel, Episcopul de Iaşi, în calitate de actor al acestei cauze, m-a numit pe mine postulator pentru faza romană, începând cu anul 2009. Din acel moment, am avut responsabilitatea de a lua legătura cu Congregaţia pentru Cauzele Sfinţilor de la Roma.”
„Nu mi-am imaginat niciodată că pentru a fi postulator se cer atât de multe: să ştii şi apoi să le faci. Faptul că am intrat în mod direct cu documentele originale ale unei persoane atât de mari cum a fost Episcopul Durcovici mi-a creat cele mai mari emoţii: atât documentele personale cât şi mărturiile pe care oamenii le-au depus cu privire la viaţa acestuia. A însemnat mult contactul pe care l-am avut cu cei din Congregaţia pentru Cauzele Sfinţilor şi drumul pe care l-am parcurs de atâtea ori de acasă şi până la ei, purtând materialele adunate deja şi aşteptând analiza lor: dacă ceea ce am scris este bun sau trebuie reluat. Rezultă însă o mare bogăţie în urma acestei cercetări. Pot spune că am cunoscut un mare Episcop, un mare martir al României, care m-a îmbogăţit într-un chip deosebit.”
Întrebat ce l-a impresionat cel mai mult la Episcopul Durcovici, pr. Isidor Iacovici a declarat: „M-a impresionat în primul rând statura morală… poate şi pentru studiile pe care le-a urmat la Roma, care i-au caracterizat mai târziu viaţa şi activitatea: un doctorat în filozofie, un doctorat în teologie, o licenţă în drept canonic. Un om de nezdruncinat, un om care nu s-a înclinat, un om vertical, un om care nu a cedat în faţa intimidării acuzaţiilor, dar în acelaşi timp un om care a ştiut să nu îi enerveze prea tare pe adversarii săi, din vremurile în care a trăit. A fost un om foarte corect, dar trebuie să vorbim şi despre virtuţile care îl caracterizează: a fost de o credinţă de nestrămutat, de o speranţă fără şovăială şi de generozitate faţă de toţi, atât faţă de toţi elevii, studenţii şi preoţii săi, cât şi faţă de cei săraci, fără deosebire.”
„A lăsat în urma sa această imagine de om ecumenic, nu făcea nicio deosebire între catolic, ortodox şi evreu, ci îi ajuta pe toţi. Vorbim apoi despre răbdarea şi mai ales umilinţa de care a dat dovadă în timpul interogatoriului şi al detenţiei, atât faţă de ordinele pe care le primea de la cei care îl persecutau cât şi faţă de Dumnezeu: ştia că merge spre o moarte sigură, dar nu a evitat nici durerea, nici suferinţa, nici prigoana, nici nedreptatea. A mers cu ochii deschişi spre moarte, din dragoste pentru Dumnezeu şi din dragoste pentru aproapele.”
Încheiată beatificarea, părintele a declarat: „Beatificarea este doar un pas, iar recomandarea preşedintelui Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor, Cardinalul Angelo Amato, a fost: ‘Noi vrem ca Episcopul Durcovici să fie declarat sfânt’. Primul pas îl vedem realizat, iar pentru a ajunge la canonizare, se aşteaptă o minune. Creştinii sunt îndemnaţi să ceară favoruri prin intermediul Fericitului Anton Durcovici. Iar acolo unde se obţine un favor extraordinar, cum ar fi vindecarea unei boli incurabile, cei care obţin un astfel de favor sunt rugaţi să-l contacteze fie pe Episcopul Petru Gherghel, fie pe postulatorul cauzei, pentru a lua în calcul miracolul.”
Ca mesaj către credincioşii care doresc să participe la celebrarea de beatificare, a spus: „Mai întâi îi invit pe toţi cei care au posibilitatea materială şi morală, care au timpul disponibil, să participe la această celebrare fără egal pentru istoria Moldovei noastre, a Diecezei de Iaşi. Iar la această celebrare să se pregătească fiecare cât mai bine printr-o cunoaştere amănunţită a vieţii şi activităţii Episcopului Anton Durcovici, printr-o cunoaştere a virtuţilor pe care acest mare Episcop le-a practicat şi a martiriului pe care el l-a suferit pentru a păstra credinţa în Cristos şi legătura Bisericii Catolice din România cu Sfântul Părinte. Apoi să se roage şi pentru reuşita acestui eveniment şi, aşa cum spuneam mai devreme, să ceară din partea Episcopului Anton Durcovici mijlociri în faţa lui Dumnezeu pentru ceea ce fiecare are nevoie.”
