O femeie eutanasiată fără consultarea familiei pentru „depresie netratabilă”

11.09.2014, Bruxelles (Catholica) - Legislaţia belgiană privind sinuciderile asistate medical a permis unui medic necalificat să ucidă o mamă cu depresie care nu suferea de vreo boală terminală, fără a-i anunţa familia. Fiul acestei femei a deschis un proces pe acest motiv. „Oamenii care suferă de depresie au nevoie de compasiune şi de iubire, nu să li se prescrie moartea”, a declarat Roger Kiska, consilier la Alliance Defending Freedom – ADF (Alianţa pentru Apărarea Libertăţii). „Statul are datoria de a oferi protecţiile necesare, astfel încât pacienţii care suferă să primească grija cuvenită de la medici şi ocaziile de consultare cu membrii familiei.”

ADF a depus o plângere la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului, în numele lui Tom Mortier, fiul Gedelievei De Troyer. Aceasta a cerut medicului la care merge de peste 20 de ani să îi accepte cererea de eutanasiere. Aceasta se întâmpla în septembrie 2011, dar atunci medicul a refuzat. Cererea a fost mai apoi aprobată de trei medici care până atunci nu au fost implicaţi în asistarea medicală a femeii. Un oncolog, Wis Distelmans, a eutanasiat-o în aprilie 2012, pentru „depresie netratabilă”. El conducea comisia guvernamentală de investigare a neregulilor în aplicarea legii ţării privind eutanasia. ADF susţine că Distelmans nu are calificare psihiatrică şi că ceilalţi medici ce şi-au dat acordul privind eutanasia au făcut-o fără a avea vreo legătură cu De Troyer. În plus Distelmans este co-fondator al Forumului de Informare privind Terminarea Vieţii, căruia De Troyer i-a donat 2.500 de euro înainte de a fi eutanasiată. ADF vede un conflict de interese creat de această donaţie.

Mortier critică faptul că nimeni nu l-a contactat înainte de moartea mamei lui, şi că depresia se datora despărţirii de un bărbat, precum şi sentimentelor de distanţare de familia ei. Plângerea la CEDO susţine că instituţiile Consiliului Europei au arătat o „opoziţie constantă” faţă de sinuciderea asistată şi eutanasie, şi că singura datorie pozitivă a statului este „protejarea vieţii”. Se mai susţine că legea belgiană privind sinuciderea a mutat balanţa „în mod inacceptabil în favoarea autonomiei personale”, împotriva obligaţiei statului de a apăra dreptul la viaţă. „Guvernul are obligaţia de a proteja viaţa, nu de a asista în promovarea morţii”, a declarat Robert Clarke, consilier la ADF. „O persoană poate pretinde că trebuie să poată face orice îi place, dar aceasta nu anulează responsabilitatea guvernului de a-i proteja pe cei slabi şi vulnerabili”, a subliniat el, adăugând că principiul este „în totală rezonanţă cu Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului”.

La începutul acestui an Belgia a extins legea privind sinuciderea asistată, pentru a permite copiilor bolnavi în stare terminală să ceară eutanasia dacă „suferă foarte mult” şi nu există tratament disponibil.