Papa Francisc: Sportul să ajute la depăşirea barierelor şi la respingerea culturii rebutului
08.10.2014, Vatican (Catholica) - Atleţii cu dizabilităţi sunt un extraordinar exemplu al felului în care sportul poate ajuta la depăşirea barierelor, a afirmat Papa Francisc în cadrul audienţei cu sportivii din Comitetul Italian Paralimpic, primiţi în Aula Paul al VI-lea. Pontiful a subliniat între altele faptul că sportul poate deveni ocazie pentru „a favoriza cultura includerii”. Cuvintele de salut adresate Papei au fost rostite de preşedintele Comitetului, Luca Pancalli.
Pentru a obţine rezultate bune în sport este nevoie de spirit de sacrificiu, iar dacă persoana are o dizabilitate fizică este nevoie de şi mai multă forţă, perseverenţă şi curaj. Papa Francisc a dorit să îi cinstească pe cei care au obţinut rezultate printr-o implicare extraordinară. „Fiecare dintre voi”, s-a adresat el atleţilor paralimpici italieni, „poartă cuceririle, obiectivele atinse cu atâta trudă, chiar şi atâtea dificultăţi pe care le-a avut de înfruntat. Fiecare dintre voi, însă, dă mărturie despre cât este de important a trăi aceste bucurii şi aceste eforturi în întâlnirea cu alţii, a putea împărtăşi propria cursă, a găsi un grup de prieteni care îţi întind o mână şi în care tu întinzi o mână altora. Şi astfel fiecare reuşeşte să dea ce este mai bun din el!”
„Sportul promovează contactele şi relaţiile cu persoane care provin din culturi şi medii diferite, ne învaţă să trăim acceptând diferenţele, făcând din ele o ocazie preţioasă de îmbogăţire şi descoperire reciprocă. Sportul devine mai ales o ocazie preţioasă pentru a ne recunoaşte ca fraţi aflaţi împreună pe cale, pentru a favoriza cultura includerii şi a respinge cultura rebutului”. Toate acestea, a subliniat Pontiful, „sunt şi mai mult proeminente în experienţa voastră”, datorită „dizabilităţii pe care o experimentaţi într-un anumit aspect al fizicului vostru”, şi care „devine o invitaţie la a implica toate energiile pentru a face toate lucrurile frumoase împreună, depăşind barierele pe care le putem întâlni în jurul nostru, şi mai întâi cele care sunt în noi”.
„Mărturia voastră, dragi atleţi, este un mare semn de speranţă. Este o dovadă a faptului că în fiecare persoană există potenţialităţi pe care uneori nu ni le imaginăm, şi care pot să se dezvolte prin încredere şi solidaritate. Dumnezeu Tatăl este primul care ştie aceasta! Dumnezeu cunoaşte perfect inimile voastre: ştie totul… Dumnezeu ne cunoaşte mai bine decât oricine, şi ne priveşte cu încredere, ne iubeşte aşa cum suntem, dar ne face să creştem conform la ceea ce putem deveni”. „Sportul să fie pentru voi toţi o sală în care să lucraţi zilnic în respect faţă de voi înşivă şi faţă de alţii… să vă dea ocazia de a cunoaşte persoane şi medii noi, şi să vă ajute să vă simţiţi parte activă a societăţii. Să puteţi experimenta, şi prin practica sportivă, apropierea lui Dumnezeu şi prietenia fraţilor şi a surorilor.”
