PS Virgil Bercea: Fericirea trăirii cu Dumnezeu dă sensul vieţii
25.07.2015, Cluj (Catholica) - Organizatorii Întâlnirii Naţionale a Tineretului Catolic au profitat de prezenţa mai multor Episcopi în aceste zile, la acest eveniment, pentru a le solicita scurte interviuri (ele au fost publicate în foaia evenimentului). Unul dintre cei care au răspuns a fost Preasfinţitul Virgil Bercea, Episcop al Eparhiei greco-catolice de Oradea.
– Ce înseamnă, pentru Dumneavoastră, ca păstor de suflete, fericirea adevărată?
– A defini fericirea adevărată este o provocare pentru că fiecare dintre noi căutăm fericirea şi o căutăm de la naştere până la sfârşitul vieţii. De la naştere, într-o anumită manieră, apoi, când începem să cunoaştem lucrurile mai bine, suntem cu adevărat însetaţi de fericire. O spune Sfântul Augustin: „Pentru Tine ne-ai creat, Doamne, şi nefericită este inima noastră până se va odihni în Tine”. Această nefericire este, de fapt, căutarea fericirii.
Dacă ne uităm la un copil mic, fericirea pentru el înseamnă să se simtă bine, să fie ocrotit, să cunoască. Pentru un tânăr, fericirea constă în a realiza anumite lucruri, în forţa prin care este convins că poate birui lumea. Pentru un adult, fericirea este realizarea unei familii, a unui ţel în viaţă. Pentru o persoană de vârsta a treia, fericirea înseamnă a trăi în pace. Dar, dincolo de toate aceste scurte definiţii pe care am căutat să le dau, pentru mine, ca păstor de suflete într-o Eparhie, fericirea constă în preocuparea pentru preoţi, pentru credincioşi, pentru persoanele consacrate, pentru cei tineri şi pentru cei în vârstă, ca ei să îl găsească pe Dumnezeu.
Un preot, când Episcopul îi pune mâinile pe cap şi primeşte acel har al preoţiei, simte cum Spiritul Sfânt coboară şi îl inundă în întreaga sa fiinţă. Aceasta a fost şi experienţa mea proprie. Atunci simţi acea fericire pe care ţi-ai dorit-o prin ani de pregătire, cum se coboară, cum îţi umple sufletul şi trupul, cum te transformă. Ai dori ca acea fericire, din acel moment al hirotonirii să rămână pentru toată viaţa. Sigur, cu ajutorul rugăciunii, cu ajutorul celor din jurul tău, reuşeşti să păstrezi o parte, ceva din ea. Indiscutabil, viaţa îţi creează multe probleme şi multe lucruri sunt neprevăzute. Dar acel ceva pe care îl păstrezi trebuie să fie acel grăunte de muştar sau acel bob de aluat care dospeşte întreaga frământătură şi care să îţi dea puterea ca în fiecare dimineaţă să reînnoieşti şi să trăieşti ceea ce ai simţit în momentul hirotonirii.
Aceasta este fericirea pentru un preot, aceasta este fericirea pentru un păstor care va căuta să dăruiască celor păstoriţi sensul fericirii. Este foarte important să trăieşti în primă persoană fericirea prezenţei lui Dumnezeu în viaţa ta, în inima ta, ca apoi, la rândul tău, să poţi să o dăruieşti şi să te preocupi ca ceilalţi să trăiască această fericire. Este fundamental şi fără aceasta nu se poate trăi viaţa, pentru că ar deveni monotonă, ar deveni fără sens dacă nu ai fericirea trăirii cu Dumnezeu.
– Cum aţi merge în întâmpinarea unui tânăr creştin trist sau descurajat?
– Cu foarte multă speranţă. Am întâlnit foarte mulţi tineri care sunt trişti sau descurajaţi. Este o stare care este momentană, dar care poate să se permanentizeze pentru o anumită perioadă a vieţii şi este foarte riscant să rămânem în această stare. De aceea, este foarte important ca noi, care suntem păstori de suflete, fiecare preot, fiecare călugăr şi fiecare călugăriţă care şi-a dedicat viaţa lui Dumnezeu, să aibă această speranţă dincolo de speranţă şi să reuşească să o dăruiască celuilalt. Încercarea poate să vină. Poate să fie un moment, sau poate să devină, pentru o anumită perioadă, o stare a vieţii, dar trebuie să o depăşim. Şi putem să o depăşim dacă avem încredere în noi şi în Domnul.
În acelaşi timp, este important să avem încredere în persoanele de lângă noi, să ne lăsăm ajutaţi, să credem în prietenie, să credem într-un sfat, să credem în bine, în frumos, în iubire, în iertare, în înţelegere. Sunt valorile care pot să ne scoată dintr-o stare care nu este pozitivă şi care nu este favorabilă sufletului, trupului şi minţii, în acelaşi timp. Curaj! Tinerii, dar şi persoanele de orice vârstă, trebuie să creadă puternic. Se poate ieşi din absolut orice stare, şi mai ales din stările acestea care pot să aibă tentă de depresie, de neîmplinire, sau de neplăcere, de teamă sau de frică. Cu Domnul înainte, se poate.
Imagini
