Fostul secretar particular al Papei Ioan al XXIII-lea va împlini 100 de ani
12.10.2015, Roma (Catholica) - „Nu pot să uit că Isus a spus: ‘Nu au nevoie de medic cei sănătoși, ci bolnavii. Nu am venit să-i chem pe cei drepți, ci pe cei păcătoși’. Așadar a venit pentru mine și pentru fiecare dintre frații mei pe care îi îmbrățișez de la un capăt la altul al pământului”. Cardinalul Loris Francesco Capovilla, la 14 octombrie 2015, ajunge la ținta celor 100 de ani. Fost secretar particular al Papei Ioan al XXIII-lea, este cel mai bătrân dintre Episcopii italieni și dintre membrii Colegiului Cardinalilor, dintre care mulți sunt reuniți în aceste zile la Roma pentru Sinodul Episcopilor dedicat „Vocației și misiunii familiei în Biserică și în lumea contemporană”.
Din reședința sa de la Sotto il Monte Giovanni XXIII, în provincia Bergamo, Cardinalul Capovilla participă cu rugăciunea la lucrările Părinților sinodali: „Nu mă simt departe de Roma și de trupul întregii Biserici și al întregii omeniri. Cred că există un singur Dumnezeu, o singură lege, care este iubirea, și un singur scop, care este dăruirea vieții pentru a-i ajuta pe frații mei și pe surorile mele”. Într-un interviu publicat în traducere pe Ercis.ro, întrebat cum s-a schimbat Biserica de când era un tânăr preot, Cardinalul a răspuns: „Este un moment frumos pentru istoria Bisericii și a omenirii. Mintea mea este plină de gânduri de pace, de seninătate și de speranță în frații și surorile din toată lumea.”
„Oricare ar fi părerea oamenilor, societatea civilă a mers înainte, de asemenea și Biserica. Biserica ce m-a botezat acum o sută de ani este aceeași de astăzi, dar cu o mare diferență: a deschis ochii și a dilatat spațiile inimii. Avem minuni de caritate, de iubire, de toleranță și de fraternitate universală.” „Am ascultat toată viața, chiar și în micile chestiuni, de tradiția creștină. Am primit din mâinile celui care m-a precedat experiența sa, amintirile sale și exemplele sale. Orice fac eu, om mic, nu este fără defect, pentru că eu nu sunt o divinitate, ci o sărmană creatură. Rămânem oameni, și cel care a făcut mari lucruri sau și-a vărsat sângele pentru Biserică. În viața fiecăruia dintre noi există umbre: în noi toți, fără excepție.”
„Nu există buni sau răi pentru mine”, a continuat Cardinalul, „există frați. Dacă sunt buni, sunt foarte mulțumit. Dacă au defecte și trebuie să le prezentăm, atunci trebuie să facem aceasta fără invidie sau frică. Așa cum strâng mâna unui copil, tot așa strâng mâna oricărui om. Fiecare bărbat este fratele meu, fiecare femeie este sora mea.” Vorbind despre Conciliul Vatican II, a spus că acesta „a fost un pas înainte așa cum au fost Conciliul Vatican I, Conciliul din Trento, Conciliul din Niceea și în urmă până la primul care s-a ținut în anul 50 și este în mod impropriu numit Conciliul din Ierusalim. Care se încheie cu cuvintele lui Petru, care a primit toate puterile de la Isus: ‘Am hotărât, Duhul Sfânt și noi…’. Aceasta este colegialitatea și fraternitatea. În aceasta pun speranța și încrederea.”
