Rev. Younan: Ecumenism înseamnă a-l trăi pe Cristos
01.03.2017, Florența (Catholica) - „Lund a fost una dintre acele experiențe care schimbă viața.” Însă acum „este important ca acest dialog să nu se trăiască numai la Roma sau la Geneva”, ci „să ajungă la comunitățile locale”. Este ceea ce susține Episcopul Munib Younan, din 2010 președinte al Federației Mondiale Luterane, amintind de întâlnirea ecumenică trăită în Suedia împreună cu Papa Francisc, „fratele meu în Cristos”. Younan, episcop al Bisericii luterane evanghelice din Iordania și din Țara Sfântă, aflat zilele trecute la Florența pentru a participa la întâlnirea „A reciti Reforma”, a primit invitația publicației L’Osservatore Romano de a răspunde la câteva întrebări despre starea dialogului ecumenic în al cincilea centenar al Reformei protestante și despre angajarea creștinilor în construirea păcii în lume, îndeosebi în Țara Sfântă. Interviul a fost tradus de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro.
– Ce reprezintă dialogul ecumenic pentru Federația Mondială Luterană?
– Pentru luterani ecumenismul este centrul propriei vieți de credință; pentru aceasta Federația a promovat dialoguri bilaterale cu Biserica Catolică, Biserica Ortodoxă, Bisericile Reformate și anglicanii, conversații cu penticostalii și baptiștii, un parcurs penitențial cu menoniții. Însă ecumenismul nu este numai o confruntare teologică pentru a înțelege cum să se depășească diviziunile. Trebuie să se schimba fața comunității, trebuie să pătrundă în profunzime în experiența zilnică a fiecărui creștin. Una dintre chestiunile deschise este receptarea a ceea ce s-a făcut din punct de vedere al dialogului teologic chiar în viața cotidiană: spiritul de la Lund poate să îi ajute pe creștini să descopere că ecumenismul înseamnă a-l trăi pe Cristos împreună pentru a înfrunta împreună provocările care sunt aceleași pentru toți creștinii.
– Care vor fi temele următoarei adunări generale a Federației care se va ține la Windhoek, în Namibia, de la 10 la 16 mai?
– La fiecare șapte ani Federația Mondială Luterană ține o adunare generală în care se discută liniile conducătoare pentru anii următori. Este un moment important pentru că se întâlnesc luteranii din toată lumea pentru a împărtăși experiențele comunităților locale. Anul acest vom vorbi despre Reformă, care constituie un patrimoniu spiritual care îi cheamă pe toți creștinii, nu numai pe luterani, să reflecteze asupra faptului că am fost „eliberați de harul lui Dumnezeu”, temă a adunării. La Windhoek vor fi trei puncte de confruntare: primul este de a aminti tuturor că mântuirea este gratuită și nu poate să fie dobândită în niciun mod; trebuie să se fugă de ideea că prosperitatea individului este un drum care conduce la mântuire, așa cum cineva este tentat să spună citind vreo pagină din Sfintele Scripturi.
Al doilea aspect se referă la demnitatea omului: nu se poate accepta sărăcia, sclavia, negarea drepturilor umane, între care libertatea religioasă; creștinii trebuie să pună în centru respectul față de orice bărbat și față de orice femeie condamnând orice act de violență și de marginalizare. Al treilea punct se referă la salvgardarea creației: ne aflăm într-un punct de „neîntoarcere”, așa cum repetă atâția oameni de știință; după acordurile semnate la nivel internațional, Bisericile trebuie să lucreze pentru a schimba direcția în exploatarea creației în așa fel încât să se intervină asupra schimbărilor climatice aflate în desfășurare. Nu este vorba despre ceva ce revine luteranilor și catolicilor, ci întregii lumi: a construi pacea și dreptatea pornind de la salvgardarea creației este o misiune care trebuie să-i implice pe toți.
– Care este starea relațiilor dintre Federația Mondială Luterană și Biserica Catolică după întâlnirea ecumenică de la Lund?
– Lund a fost una dintre acele experiențe care schimbă viața: a fost important s-o trăim după redactarea documentului De la conflict la comuniune care i-a ajutat pe luterani și pe catolici să caute mereu punctele de convergență pornind de la ceea ce ne unește; documentul indică cinci imperative care trebuie să conducă drumul ecumenic, care pornește de la recunoașterea comună a unicului botez în Cristos. În prezentul drumului ecumenic dintre luterani și catolici dobândește o valență profetică diaconia față de lume, pentru că mărturisește angajarea comună în favoarea celor din urmă. Lund a fost posibilă pentru că de cincizeci de ani catolicii și luteranii au început un dialog ecumenic care a produs documente, dar mai ales a făcut să crească încrederea și prietenia; acum este important ca acest dialog să nu se trăiască numai la Roma sau la Geneva, ci să ajungă la comunitățile locale. În următoarele luni vor fi tratate chestiunile care încă îi separă pe luterani și pe catolici; se va discuta despre ecleziologie, despre natura slujirii și despre comuniunea eclezială. În acest dialog are importanță trecutul de secole de tăcere. Trecutul nostru nu se poate schimba, dar nu trebuie să determine prezentul nostru și viitorul nostru. Eu sunt sigur că într-o zi se vor putea depăși aceste diviziuni și se va putea împărtăși pâinea de la masa euharistică: acest drum nu depinde de noi, ci este în mâinile lui Dumnezeu.
– Cum credeți că trăiesc creștinii comemorarea celui de-al cincilea centenar al Reformei?
– Există trei niveluri pentru a comemora acest aniversar: a aduce mulțumire Domnului, împreună, amintindu-ne că aceasta nu s-a făcut niciodată înainte; a ne căi de păcatele noastre și de diviziunile noastre, știind bine că astfel noi putem să îl vedem pe Cristos pe fața celuilalt; a trăi această aniversare într-un spirit ecumenic, adică a promova o misiune împărtășită în lume, mai ales în sudul lumii, unde sunt mai răspândite situațiile de sărăcie. A comemora împreună Reforma înseamnă astfel a ne întreba ce spune Reforma pentru fiecare dintre noi, știind bine că ea nu s-a încheiat în secolul al XVI-lea, ci rămâne vie în spiritul expresiei Ecclesia semper reformanda care face trimitere la dinamismul lui Cristos, care ne invită să înfruntăm provocările prezente. Sunt de acord cu Papa Francisc atunci când cere să ducem „pupitrul în stradă”, în așa fel încât să ne adresăm tuturor: lumea are nevoie de Cuvântul lui Dumnezeu într-un timp în care se răspândește tot mai mult secularizarea și se simte lipsa de lideri mondiali.
– Care este evaluarea Dvs despre situația din Țara Sfântă?
– În acest moment nu sunt optimist: pacea pare îndepărtată, în ultimele zile soluția celor două state a fost pusă în discuție. Nu există alt drum decât cel al dialogului: orașul Ierusalim nu trebuie să fi împărțit și împărtășit devenind un loc de dialog. Mi-e frică și pentru creștinii din Orientul Mijlociu datorită tentației de a lăsa toate și de a pleca într-o altă țară. Trebuie să ne întrebăm ce ar fi Orientul Mijlociu fără creștini. Tocmai pentru a încerca să se schimbe direcția trebuie să se promoveze dreptatea cu care să se reafirme drepturile umane și libertatea religioasă pentru toți. Creștinii din toată lumea trebuie să se simtă responsabili de soarta creștinilor din Țara Sfântă: pentru aceasta trebuie să îi susțină spiritual și material pe credincioșii care cu prezența lor pot să ajute la construirea păcii.
– Ce pot face creștinii pentru pace?
– Pacea nu este o chestiune care se referă numai la Țara Sfântă: în toată lumea pacea este pusă în discuție, și datorită apariției atâtor politicieni care suflă în focul diviziunilor în numele unui interes personal și local ignorând binele lumii. Egocentrismul este unul dintre cele mai teribile păcate din lumea de astăzi. Creștinii trebuie să țină cont mereu că edificarea păcii este o misiune care le-a fost încredințat de Dumnezeu. În fața acestei situații, Biserica trebuie să facă ceva: trebuie să devină conștiința statelor, să asume un leadership mondial, vorbind despre dreptate cu glas tare, fără a avea teamă. Biserica trebuie și poate să facă mult mai mult decât au făcut creștinii până acum, și pentru că, în 2017, Biserica trebuie să fie „una” în a cere dreptate, făcând să fie ascultată de lumea politicii cu un singur glas.
– Ce este de făcut pentru refugiați și migranți?
– Consider o rușine politica țărilor europene care refuză să îi primească pe migranți. Este o rușine din două motive: după al doilea război mondial toată Europa a trăit tragedia migranților și Europa are responsabilități precise în crizele care răscolesc lumea, determinând bărbați și femei să scape din țările lor, din Siria până în Somalia, până în Sud Sudan. În această perspectivă este important documentul A adresa bun-venit străinilor, care a fost semnat de atâția lideri religioși care au voit astfel să răspundă la o întrebare a înaltului comisar pentru refugiați de la Națiunile Unite, cerând politicii să facă ceva pentru o primire diferită a migranților. Eu însumi sunt un refugiat și înțeleg bine ce înseamnă a căuta o viață, o demnitate de viață. În lume luteranii asistă peste două milioane de migranți fără a cere nimic; în aceasta există o sintonie profundă. Trebuie să se condamne islamofobia, antisemitismul, creștinofobia, xenofobia care nu ajută la construirea unei culturi a primirii care este un răspuns dat lui Dumnezeu: cine va da un pahar de apă, nu o sticlă, va avea parte de împărăția lui Dumnezeu.
– Ce părere aveți despre angajarea Papei Francisc și despre implicarea sa personală în mișcarea ecumenică?
– Înainte de toate cred că a fost important de a aminti că Papa Ioan al XXIII-lea, cu Conciliul Vatican II, a deschis o nouă perioadă care a fost dusă înainte de succesorii săi. Am avut bucuria de a-l întâlni pe Papa Ioan Paul al II-lea, pe Papa Benedict al XVI-lea și pe Papa Francisc, trăind experiența ceea ce aveau ei la inimă, nu numai drumul ecumenic, ci promovarea dialogului cu toți. Papa Francisc, fratele meu în Cristos, amintește că mergând împreună creștinii sunt mai puternici îi vestirea lui Cristos. Dialogul este viitorul: Papa Francisc a înțeles aceasta, face aceasta și întrupează aceasta. În dialog și cu dialog creștinii sunt chemați să trăiască împreună pacea, dreptatea, salvgardarea creației, iubirea.
