Papa cere Episcopilor portughezi schimbarea mentalităţii
13.11.2007, Vatican (Catholica) - În contextul creşterii numărului de catolici nepracticanţi din Portugalia, Papa Benedict al XVI-lea a cerut Bisericii din această ţară să acţioneze pentru schimbarea mentalităţii prin racordarea mai solidă la Conciliul Vatican II. Apelul a fostă adresat de Sfântul Părinte duminică, cu ocazia primirii în audienţă a Episcopilor portughezi, veniţi la Roma pentru vizita ad limina.
Biserica, a spus Sfântul Părinte, „nu trebuie să vorbească în primul rând despre ea, ci despre Dumnezeu. Prin aceasta nu vreau să spun că nu trebuie să discutăm despre cea mai bună organizare a Bisericii şi despre distribuirea responsabilităţilor: există mereu dezechilibre care au nevoie de corectare.” Dar aceste probleme, a clarificat Pontiful, „nu trebuie să ne distragă atenţia de la misiunea autentică a Bisericii”. Pontiful a continuat referindu-se la enciclica sa, „Deus Caritas Est”: „Nimeni nu începe să fie creştin datorită unei decizii etice sau unei idei măreţe, ci mai degrabă datorită întâlnirii cu un eveniment, cu o Persoană, care dă vieţii noi orizonturi, iar cu aceasta şi o orientare decisivă. Evanghelizarea persoanei şi comunităţilor umane depinde în totalitate de această întâlnire cu Isus Cristos.”
Episcopul Romei a continuat: „Dat fiind numărul în creştere al creştinilor din Diecezele voastre care nu îşi practică credinţa, merită poate să fie verificată eficienţa procesului actual de iniţiere, pentru a-i ajuta pe creştini să se maturizeze prin activităţi educative în comunităţile voastre, şi pentru ca vieţile lor să fie marcate cu adevărat de Euharistie, cea care îi face capabili să dea sens speranţelor lor în forme adecvate acestor timpuri.” Conform Papei Benedict, în aceşti ani, „cea mai frecventă confesiune de pe buzele creştinilor a fost lipsa participării la viaţa comunităţii”. „Este necesar să se schimbe stilul organizaţional al Bisericii din Portugalia şi mentalitatea membrilor ei, pentru a avea o Biserică racordată la Conciliul Vatican II, în care funcţionarea clerului şi a laicilor sunt bine definite, ţinând cont de faptul că suntem toţi una, din moment ce am fost botezaţi şi integraţi în familia copiilor lui Dumnezeu, şi toţi avem în comun responsabilitatea creşterii Bisericii.”
