Cardinalul Sandri despre apropiata vizită a Papei în Egipt (II)
13.04.2017, Vatican (Catholica) - Cu apropiata vizită în Egipt, Papa „va oferi îmbrățișarea participării la durerea” unei comunități rănite de repetatul măcel făcut cu ferocitate în Duminica Floriilor. Și prezența sa „va ajuta să se ridice sus privirea, pentru a invoca împreună coborârea Duhului păcii și reconcilierii” asupra națiunii martirizate. Este convins de aceasta Cardinalul Leonardo Sandri, prefect al Congregației pentru Bisericile Răsăritene, care în următorul interviu acordat ziarului L’Osservatore Romano, și tradus de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro. Iată ultima parte a interviului.
– Situația în Siria pare încă mai încurcată din punct de vedere politic, umanitar și militar.
– Desigur, suferim foarte mult datorită tuturor știrilor care vin din țară, și mai mult datorită faptelor din ultimele zile. La 4 aprilie am vorbit cu Nunțiul Apostolic, Cardinalul Zenari, și mi-a spus că în ziua precedentă cădeau bombe și asupra Damascului. Era o situație de frică și de violență. În fața bombardamentelor sau exploziilor care au adus moartea atâtor copii și civili, într-adevăr nu mai știm ce să facem și ce să spunem. Papa încontinuu pronunță cuvinte foarte puternice în favoarea păcii, în apărarea celor care suferă și a celor care sunt mai puțin ocrotiți în această situație. Chiar în această Săptămână Sfântă, gândindu-ne la Siria, ar fi nevoie de un strigăt al umanității care să rupă indiferența celor care au puterea și influența în această regiune.
– Iar în ceea ce privește Irakul?
– Știm că este în desfășurarea marea bătălie pentru eliberarea orașului Mosul, cu morți zilnice, sute de mii de civili aflați încă în capcană în unele cartiere care sunt în mâna așa-numitului Stat Islamic și foarte numeroși evacuați. Înalte zone există liniște mai mare, pusă în pericol însă de izbucnirea foarte frecventă a auto-bombelor. În ultima mea vizită la Bagdad în 2015, împreună cu patriarhul caldeilor Sako, am văzut efortul oamenilor pentru a continua să trăiască. Dar există mereu cineva care aprinde fitilul urii între diferitele facțiuni. Știm despre importanța echilibrului just care trebuie menținut între componentele șiite, sunnite și kurde. Amintesc că Nunțiatura se află în zona șiită a capitalei. Am mers cu Episcopul auxiliar cu un camion ca să ducem ajutoare alimentare în zona sunnită. Am trecut prin controalele severe care despart cele două părți, dar am experimentat cu câtă cordialitate și gentilețe ne-au primit în ceea ce putem numi „Caritas-ul sunniților”.
Episcopii, și cei siro-catolici și caldei, au vizitat zonele eliberate din Mosul și au văzut profanările și samavolniciile comise: acte împotriva credinței creștine și mai în general împotriva umanității. Cel care a susținu indirect sau direct războiul, și prin alianțe de putere bazate pe comerțul de petrol și pe traficul de arme, în dauna demnității persoanelor și a popoarelor, va trebui să răspundă într-o zi în fața lui Dumnezeu și în fața comunității internaționale, fără văluri de ipocrizii false. Dar trebuie să ne întrebăm dacă vrem să rămânem prizonieri ai acestor dezastre sau să ne eliberăm de dărâmături – așa cum a spus Papa Francisc la Carpi – deschizându-ne la speranța într-o lume de pace pentru Orientul Mijlociu și Țara Sfântă.
– Ce semnificație asumă recenta redeschidere a capelei Sfântului Mormânt?
– A fost unul dintre punctele culminante ale conservării, întreținerii și restaurării locurilor sfinte. Și rugăciunea ecumenică făcută de Papa Francisc, în mai 2014, parcă s-a perpetuat prin dorința tuturor comunităților creștine prezente istoric de a se activa pentru a permite consolidarea structurală a capelei. De fapt au colaborat Sfântul Scaun, prin secretariatul de stat și Congregația noastră, Patriarhia greco-ortodoxă din Ierusalim, cea armeană, alte Biserici locale precum și donatori și instituții din lumea musulmană, cum ar fi regele Iordaniei. Acest semn de unitate vrea să continue acum, printr-un nou acord care să prevadă restaurarea pavimentului și a zonei înconjurătoare, găsind muncitorii calificați cei mai buni care ar putea garanta cea mai bună intervenție.
Sunt în desfășurare și lucrările la Bazilica Nașterii din Betleem, unde s-a născut Isus. Și în acest caz Congregația noastră a contribuit: drumul este încă lung, trebuie ținut cont de interesul pozitiv al guvernului palestinian, dar trebuie amintită și valoarea mondială a acestui loc, care trece peste granițele fiecărui stat și ale intereselor părților, așa cum ne amintesc sfintele tablouri de pe coloanele care așteaptă restaurarea, care merg de la Olaf de Norvegia la Blaziu și atâția alți sfinți din diferite popoare și națiuni. Aceste două restaurări sunt semne ale acelui viitor ut unum sint care sperăm să se poată realiza mai ales în Țara Sfântă unde există o prezență multiformă a Bisericilor creștine.
– Cui sunt destinate fondurile colectei din Vinerea Sfântă în folosul Țării Sfinte?
– Prin dispoziție pontificală, colecta este împărțită între Custodia Țării Sfinte, care primește 65%, și Congregația pentru Bisericile Orientale, căreia îi revine 35%. În ambele cazuri ceea ce se adună este destinat fie întreținerii sanctuarelor, locurilor seculare de pelerinaj și de celebrare, fie pietrelor vii reprezentate de comunitățile creștine, cu exigențele lor de viață, evanghelizare, educație, dreptate și promovare socială. Apoi dicasterul, în mod deosebit, cu ceea ce primește garantează ajutoarele necesar pentru formarea și pentru viața preoților și seminariștilor, pentru operele sociale, fără a uita efortul educativ extraordinar dus înainte zilnic și uneori în mod cu adevărat eroic de școlile catolice. Printre altele, aș vrea să amintesc universitatea din Betleem, care are 70% studenți musulmani, și este cu adevărat un loc de întâlnire, creștere și pregătire calificată: la ea vărsăm anual un milion două sute de mii de dolari, la care se adaugă alți binefăcători instituționali și privați, grație lucrării foarte bune de strângere de fonduri dusă înainte de Frații Școlilor Creștine (lasallieni) și de comitetul de regenți ai ateneului.
Semne de reluare și speranță vin și de la universitatea din Madaba, în Iordania, care a avut în fiecare an creșterea numărului propriilor studenți și are nevoie să plătească datoriile din trecut pentru a relua cu elan încrezător drumul viitor. În toate aceste realități angajarea educativă are la inimă dezvoltarea umană integrală a acestor popoare, cu omul și demnitatea sa în centru, așa cum am amintit în aceste zile comemorând enciclica Populorum progressio a lui Paul al VI-lea. Îmi permit să amintesc aici modalitățile obișnuite pentru a trimite această colectă, direct la dicaster, de exemplu prin Nunțiaturile Apostolice, sau prin comisarii din Țara Sfântă care trebuie să transmită ofertele la Custodie. În afară de aceasta, deoarece în ultimii ani s-au activat multe colecte extraordinare datorită urgențelor, precum și promovate de binemeritate agenții sau asociații, aș vrea să invit la o generozitate care să nu uite caracterul obișnuit al colectei, cerute de Pontifi. Când urgențele se vor termina, va trebui să continuăm să ajutăm în cotidian. Numai așa, atunci când cineva face un pelerinaj, vizitează sanctuarele și întâlnește comunitățile, va putea simți că ele au fost deja parte din propria viață și din propriile alegeri de împărtășire solidară.
