Papa Francisc: Suntem ipocriți când nu avem speranță în convertirea altora

13.04.2017, Vatican (Catholica) - Papa Francisc a acordat un interviu înaintea vizitei din Joia Mare la o închisoare, avertizând, printre altele, împotriva ipocriziei de a-i vedea pe condamnați doar ca pe niște criminali, dincolo de orice speranță, care merită să își petreacă viețile la închisoare. „Uneori, o anumită ipocrizie ne face să vedem în cei din închisori doar persoane care au greșit, pentru care singura cale este cea a închisorii”, a afirmat Pontiful în interviul publicat pe 13 aprilie. Dar, așa după cum a spus și cu alte ocazii, „noi toți putem face greșeli. Cu toții, într-un fel sau altul, am greșit. Iar ipocrizia ne face să credem că nu există posibilitatea ca cineva să își schimbe viața.”

Pontiful a deplâns faptul că adesea există o lipsă de încredere în reabilitare și în capacitatea prizonierilor de a fi reintroduși în societate. Cu această mentalitate, „uităm că toți suntem păcătoși și, adesea, că și noi suntem prizonieri, fără să ne dăm seama. Când stăm închiși în prejudecățile noastre, sau suntem sclavi idolilor falsei bunăstări, când ne mișcăm în cadrul schemelor ideologice sau facem absolute legile pieței care zdrobesc oamenii, în realitate nu facem decât să stăm între pereții strâmți ai celulei individualismului și auto-suficienței.” Făcând astfel, omul este „lipsit de adevărul care creează libertate”, a mai spus el, avertizând că „a arăta cu degetul spre cineva care a greșit nu poate deveni o scuză pentru a ne ascunde propriile contradicții”.

Sfântul Părinte a oferit interviul pentru publicația italiană „La Repubblica”. A fost publicat pentru a coincide cu vizita sa în Joia Mare la o închisoare de la periferiile Romei, unde va spăla picioarele a 12 bărbați și femei cu condamnări diferite, unii creștini, alții musulmani. Interviul se concentrează în mare parte pe vizitele la închisori făcute de Pontif în Săptămâna Mare și în călătoriile sale internaționale, precum și pe preferința sa pentru cei abandonați de societate, respectiv pe tema creșterii pericolului războaielor și conflictelor moderne.

A spus că ideea vizitării închisorilor vine în mare parte din exemplul unui secretar de stat al Vaticanului, Cardinalul Agostino Casaroli, decedat în 1998, care își petrecea frecvent nopțile de sâmbătă în închisorile romane pentru tineri. Pontiful, care a spălat picioarele unor deținuți în Joia Mare din 2013 și 2015, a spus că motivul pentru care alege să facă așa este datorită celor spuse de Cristos: „Am fost închis și m-ai vizitat”. „Mandatul lui Isus este adresat fiecăruia dintre noi, dar mai presus de toate Episcopului, care este tatăl tuturor”, a spus el, subliniind că atunci când prizonierii îi vorbesc despre vinovățiile lor, le răspunde spunând: „cel care este fără de vină să arunce primul piatra”. „Să privim în interior și să ne găsim propriile greșeli. Atunci inima devine mai umană”, a spus el, explicând că preoții și Episcopii trebuie să fie mereu la dispoziția altora.

Întrebat despre atenția pe care o dă celor marginalizați, Papa Francisc s-a referit la episodul evanghelic cu femeia cu scurgere de sânge, care s-a atins de haina lui Isus și s-a vindecat. Această scenă, a spus el, reflectă faptul că „Isus dă sănătate și libertate celor discriminați social și religios. […] Inima lui Isus este mereu cu ei, cu cei excluși.” Deși femeii îi era teamă să fie văzută, Isus i-a admirat credința și întâlnindu-i privirea nu a alungat-o, ci a primit-o cu milostivire și gingășie, căutând o întâlnire personală care îi oferă demnitate. Același lucru îl face pentru fiecare dintre noi când ne simțim „marginalizați” de păcatele noastre, a spus Papa, explicând că „trebuie să avem curajul să mergem la el, să îi cerem iertare pentru păcatele noastre și să mergem înainte. Cu curaj, așa cum a făcut această femeie.”

Legat de război și conflict, Papa Francisc a spus că în opinia sa păcatul astăzi „se manifestă cu toată forța în distrugerile din războaie, în diferitele forme de violență și de comportamente greșite, în abandonarea celor mai fragili”. Repetând afirmații făcute frecvent, a subliniat că săracii și cei vulnerabili sunt primii care plătesc prețul. În fața acestor situații, în mijlocul Săptămânii Mari, Sfântul Părinte a spus că singurul lucru care îi vine în minte este „să cerem cu mai mare tărie pacea pentru această lume supusă traficanților de arme care câștigă de pe urma sângelui oamenilor”.

Privind în spate la violența din secolul trecut, cu cele două războaie mondiale și alte numeroase conflicte, Papa a spus că este dificil să spui dacă lumea este mai violentă ca atunci sau nu, sau dacă datorită tehnologiilor moderne pur și simplu „suntem mai conștienți de violențe sau mai dependenți de ele”. A subliniat importanța la a nu răspunde la violență cu violență, spunând că „violența nu este vindecarea de care are nevoie lumea noastră”. A răspunde la violență cu violență nu face decât, „în cel mai bun caz”, să conducă la migrație și suferință, la distribuirea inechitabilă a resurselor și la dificultăți pentru tineri, familii, bolnavi și bătrâni. „În cel mai rău caz, aduce moarte, fizică și spirituală, pentru mulți, dacă nu pentru toți.”