Itala Mela, de la ateism la sfințenie
13.06.2017, La Spezia (Catholica) - De la atee la mistică a Preasfintei Treimi – Itala Mela (1904-1957), oblată benedictină, a fost beatificată sâmbătă, 10 iunie 2017, în La Spezia, în fața a trei mii de persoane, la celebrarea oficiată de Cardinalul Angelo Amato, prefect al Congregației pentru Cauzele Sfinților; Papa Francisc a amintit la rugăciunea Angelus de duminică, 11 iunie, virtuțile ei creștine. Beatificarea a avut loc după recunoașterea minunii petrecute asupra unei fetițe, Erminia Bertoli, născută în 1999 și imediat declarată într-o situație disperată: s-a salvat cu rugăciunile adresate Italei.
Parabola umană și spirituală a Italei Mela este cu adevărat deosebită, citim în materialul de pe ITRC.ro, în traducerea pr. dr. Mihai Pătrașcu. S-a născut la 28 august 1904, în La Spezia, din Pasquino și Luigia Binachini, ambii profesori, străini de dimensiunea religioasă. A petrecut copilăria și adolescența la bunicii după mamă. Formarea sa a fost una creștină dar deși a primit Sacramentele, prin convingerea sa a spus că „ignoră credința”, a neglijat practica religioasă, s-a dedicat pregătirii sale culturale, remarcându-se prin inteligență și seriozitatea angajării în studiu.
Moartea fratelui Enrico, în vârstă de 9 ani, la 27 februarie 1920, a fost o durere foarte profundă, care a făcut să se dezlănțuie revolta împotriva lui Dumnezeu și a credinței. S-a declarat atee „pentru că după moarte nu există nimic. Dumnezeu nu există”. S-a dedicat în întregime studiilor. După ce a terminat liceul, s-a înscris la Facultatea de Litere Clasice la Universitatea din Genova și, în pofida ateismului declarat, a trăit în Institutul Fecioara Purificării.
Nu se poate relata viața umană și spirituală a Italei Mela fără a o aminti și pe prietena ei, Angela Gotelli. Au fost colege de școală, singurele fete în Liceul clasic „Lorenzo Costa” din 1921-1922, în La Spezia, și apoi prietene de o viață, în FUCI, care între sfârșitul anilor ’20 și începutul anilor ’30 s-a reorganizat sub conducerea Mons. Giovanni Battista Montini, viitorul Papă Paul al VI-lea. Angela Gotelli va deveni președintă națională a FUCI, împreună cu un alt laic catolic, Igino Righetti, și va fi deputat în Adunarea constituantă și subsecretar în câteva guverne.
Este diferit itinerarul prietenei Itala, prima din La Spezia care urcă la cinstea altarelor, care a început un parcurs diferit dar legat mereu într-un fel de forța și de carisma acelei mișcări catolice care a jucat un rol atât de important în istoria secolului al XX-lea în Italia și nu numai. Beatificarea sa reprezintă și confirmarea eclezială a unei valori istorice a mișcărilor apărute pe aceeași linie a Acțiunii Catolice, îndeosebi pentru universitarii și laureații catolici. Convertirea Italei a avut loc în ajunul Neprihănitei Zămisliri din 1922, când, invitată la o Liturghie, s-a deschis la îmbrățișarea Tatălui: „Doamne, dacă exiști, fă-te cunoscut!”
A fost o violentă zguduire interioară, s-a spovedit și s-a împărtășit. A trăit experiențe mistice: la 3 august 1928, la Pontremoli, din tabernacolul bisericii Seminarului a primit o rază de lumină și un mesaj divin. A avut frecvente viziuni ale Preasfintei Treimi și a fost chinuită de diavol. Itala Mela a decis să intre în mănăstirea Mont Vierge a Népion sur Meuse din Franța, dar a fost lovită de o boală cardiacă și constrânsă să renunțe. La 4 ianuarie 1933 a devenit oblată benedictină pentru mănăstirea de la San Paolo fuori le mura, din Roma, făcând în privat voturile de feciorie, sărăcie și ascultare și convertire a vieții. Boala a constrâns-o să se întoarcă în familie, în La Spezia, și să abandoneze învățământul.
După experiența în FUCI și în același timp cu o viață dedicată rugăciunii și adorației, s-a dedicat pentru grupul „Laureaților catolici” din 1945-1954, pentru a trăi apoi în inima Bisericii și pentru Biserică și a oferi rugăciunea și suferința pentru toată lumea. A mărturisit: „Nu am realizat nimic în viața mea și ceea ce făcusem din punct de vedere uman a fost distrus de Dumnezeu”. Sunt multe contactele ei cu lumea catolică: Cardinalul Ildefonso Schuster, Arhiepiscopul Adriano Bernareggi, pr. Agostino Gemelli, pr. Luigi Pelloux, pr. Emilio Guano, pr. Divo Barsotti și, desigur, Mons. Montini.
Acesta din urmă a scris despre ea: „Itala Mela ne oferă ceva singular, în domeniul specific religios, care trebuie meditat. Nu vorbesc numai despre diagrama ascendentă a purificării sale și a iluminării sale spirituale, nu vorbesc numai despre vocația, parțial realizată, la starea călugărească, vocație care a dat o mișcare dramatică desfășurării obișnuite a vieții sale; vorbesc mai degrabă despre câteva fulgerări interioare, care i-au lovit desfășurarea normală și i-au marcat țintele următoare; și vorbesc despre pătrunderea teologică și despre celebrarea interioară a misterului Harului, de care a fost pătrunsă în întregime, cu crescendo paralel cu anii și cu suferințele”. Itala Mela a murit la 29 aprilie 1957 și a fost înmormântată din 1983 în cripta Catedralei Cristos Rege, în La Spezia.
