Amedeo Cencini: Lumină pe drumul meu
14.11.2017, Iași (Catholica) - La Editura Sapientia din Iași a apărut recent cartea Lumină pe drumul meu: cuvântul lui Dumnezeu și drumul vocațional, scrisă de Amedeo Cencini și tradusă în limba română de Ovidiu-Ionuț Hușanu. Cartea apare colecția „Cateheza”, în formatul 14×20, are 44 pagini și poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum și de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 10 lei. Iată din prefața autorului:
În această perioadă eclezială nesigură, nu sunt atât de multe adevăratele roade ale Conciliului; adevărate roade, în sensul de stabile și înrădăcinate în conștiința credincioșilor, și nu ca alte semne ale așa-zisei înfloriri postconciliare, care după o creștere imediată și neprevăzută au cunoscut mai apoi un declin rapid și lent. Într-un fel așa cum relatează parabola semănătorului. Printre aceste puține roade durabile se află, fără îndoială, recuperarea Cuvântului și a centralității sale în viața comunității ecleziale și a fiecărui creștin.
A trecut multă vreme de când Luther deplângea Cuvântul încătușat… Astăzi suntem totuși într-un punct critic care poate prejudicia sau consolida drumul deja făcut. Punct critic pentru că încă nu este clară, nu este suficient de evidentă și vizibilă în fapt importanța Cuvântului în viața de toate zilele a acelora care îl citesc și proclamă (și îl recomandă altora). La ce folosește cultul unei cărți oricât de sacre, dacă nu exprimă persoane care prin Cuvânt îl întâlnesc pe Cristos viu și Spiritul său care dă o direcție vieții și viitorului, chiar schimbând proiecte precedente autogestionate? La ce folosește cunoașterea biblică punctuală și meticuloasă, măcar de-ar fi așa, dacă Cuvântul nu devine mai întâi teofanie, apoi, și mereu mai mult, o revelare chiar a propriului eu, în mod tainic ascuns în el și în fiecare zi dezvăluit de el? Tocmai această experiență, acest contact viu care cuprinde inima, mintea, simțurile externe și interne, îl abilitează mai apoi pe un credincios să fie călăuză pentru alți credincioși. Astfel, Cuvântul crește, și împreună cu el și credinciosul, descoperind în el propria sa identitate și vocație.
Lucrarea de față pornește tocmai de la această premisă. Ea reproduce, cu o anumită îmbogățire ulterioară, conferința ținută la al XVII-lea Seminar de formare pentru direcțiunea spirituală în slujba orientării vocaționale, organizat de neobositul Centru Național al Vocațiilor și care s-a ținut la Torreglia (Padova), între 2-5 aprilie 2002, cu următoarea temă: Însoțirea vocațională „sub Cuvântul lui Dumnezeu”. Plecând de la această premisă, ea încearcă să indice, în mod concret, bogăția relației credinciosului cu Cuvântul și particularitatea vocațională a unei astfel de relații.
Există o legătură naturală între vocație și Cuvânt, între drumul vocațional și ascultarea Cuvântului: dacă vocația este chemare care vine de la Dumnezeu, pare logic a căuta și a aștepta această chemare de la Cuvântul său, în dialogul cu el, și de aceea devine indispensabilă formarea la un asemenea dialog pentru a pregăti persoana la o alegere vocațională. O astfel de formare implică diverse aspecte, mai ales pe plan spiritual, ale raportului adevărat și propriu, dar și la nivel psihologic, ale rezonanței profunde în interiorul persoanei al acestui Cuvânt. Și tocmai sinteza sau întâlnirea celor două aspecte îmbogățesc sau complică, depinde de punctul de vedere, problema.
Scopul reflecției ce urmează, așadar, este să încerce o analiză a semnificației psihodinamice și spirituale a acestei relații, pentru ca apoi să definească un posibil drum vocațional călăuzit cu adevărat de Cuvânt, făclie pentru pașii mei și lumină pentru cărările mele (Ps 118,105), mai cu seamă pentru drumul celui care își caută propriul viitor.
Imagini
