Papa Francisc: În fața chemării Domnului nu putem rămâne să reparăm năvoadele

10.03.2019, Vatican (Catholica) - Este nevoie de curaj pentru a avea încredere în promisiunile lui Dumnezeu și a urma vocația la care El ne cheamă, a spus Papa Francisc într-un mesaj pentru Ziua Mondială de Rugăciune pentru Vocații, dat publicității sâmbătă, 9 martie 2019. Această Zi va fi celebrată în 12 mai. „Pentru a primi chemarea Domnului trebuie să intrăm în joc cu toată ființa noastră și să riscăm să înfruntăm o provocare inedită; trebuie să lăsăm tot ceea ce ar vrea să ne țină legați de mica noastră barcă, împiedicându-ne să facem o alegere definitivă”, spune Pontiful, făcând referire la scena evanghelică a chemării primilor discipoli la lacul Galileii (cf. Marcu 1,16-20).

„Ca în istoria oricărei chemări, și în acest caz are loc o întâlnire. Isus merge, vede pe acei pescari și se apropie… S-a întâmplat așa cu persoana cu care am ales să împărtășim viața în căsătorie, sau când am simțit fascinația vieții consacrate: am trăit surpriza unei întâlniri și, în acel moment, am întrevăzut promisiunea unei bucurii capabile să sature viața noastră… Așadar chemarea Domnului nu este o ingerință a lui Dumnezeu în libertatea noastră; nu este o ‘cușcă’ sau o povară care este aruncată asupra noastră. Dimpotrivă, este inițiativa iubitoare cu care Dumnezeu ne vine în întâmpinare și ne invită să intrăm într-un proiect mare, de care vrea să ne facă părtași, arătându-ne orizontul unei mări mai largi și al unei pescuiri supraabundente.”

„Desigur, a îmbrățișa această promisiune cere curajul de a risca o alegere. Primii discipoli, simțindu-se chemați de El să ia parte la un vis mai mare, ‘lăsând îndată năvoadele, l-au urmat’… Atunci când suntem puși în fața mării vaste a vocației, nu putem rămâne să reparăm năvoadele noastre, în barca ce ne dă siguranță, ci trebuie să ne încredem în promisiunea Domnului… Viața creștină își are exprimarea în acele alegeri care, în timp ce dau o direcție precisă navigării noastre, contribuie și la creșterea Împărăției lui Dumnezeu în societate. Mă gândesc la alegerea de a se căsători în Cristos și de a forma o familie, precum și la celelalte vocații legate de lumea muncii și a profesiilor, la angajarea în domeniul carității și solidarității, la responsabilitățile sociale și politice, și așa mai departe. Este vorba de vocații care ne fac purtători ai unei promisiuni de bine, de iubire și de dreptate nu numai pentru noi înșine, ci și pentru contextele sociale și culturale în care trăim, care au nevoie de creștini curajoși și de martori autentici ai împărăției lui Dumnezeu.”

De asemenea, unii pot simți „fascinația unei chemări la viața consacrată sau la preoția primită prin hirotonire. Este vorba de o descoperire care entuziasmează și în același timp înspăimântă, simțindu-ne chemați să devenim ‘pescari de oameni’ în barca Bisericii printr-o oferire totală de noi înșine și angajamentul unei slujiri fidele a Evangheliei și a fraților. Această alegere comportă riscul de a lăsa totul pentru a-l urma pe Domnul și de a ne consacra Lui complet, pentru a deveni colaboratori ai operei Sale… Îndeosebi vouă, tinerilor, aș vrea să vă spun: nu fiți surzi la chemarea Domnului! Dacă El vă cheamă pe această cale, nu trageți vâslele în barcă ci încredeți-vă în El. Nu vă lăsați molipsiți de frica ce ne paralizează în fața vârfurilor înalte pe care ni le propune Domnul. Amintiți-vă mereu că acelora care părăsesc năvoadele și barca pentru a-l urma, Domnul le promite bucuria unei vieți noi, care umple inima și însuflețește drumul.”

Pentru a putea discerne propria vocație și a orienta viața după ea „este nevoie de o angajare reînnoită din partea întregii Biserici – preoți, călugări, animatori pastorali, educatori – pentru ca să se ofere, mai ales tinerilor, ocazii de ascultare și de discernământ. Este nevoie de o pastorație a tineretului și vocațională care să ajute la descoperirea proiectului lui Dumnezeu, în special prin rugăciune, meditarea Cuvântului lui Dumnezeu, adorația euharistică și însoțirea spirituală… În această zi, ne unim în rugăciune cerând Domnului să ne facă să descoperim proiectul Său de iubire cu privire la viața noastră și să ne dăruiască curajul de a risca pe drum pe care El din totdeauna l-a gândit pentru noi.”