Întâlnirea Papei cu preoţii, diaconii şi persoanele consacrate la Assisi

17.06.2007, Vatican (Catholica) - Astăzi, 17 iunie 2007, la ora 4.30 p.m., Papa Benedict al XVI-lea a mers la Catedrala San Rufino din Assisi pentru a se întâlni cu preoţii, diaconii, persoanele consacrate şi studenţii Seminarului pontifical din Umbria. În discursul adresat acestora, Sfântul Părinte a insistat asupra faptului că nu este de ajuns, pentru milioanele de credincioşi care vin la Assisi, să îl admire pe Sf. Francisc, mai degrabă ei trebuie „să fie atraşi de carisma lui Francisc, trebuie să fie ajutaţi să accepte nucleul esenţial al vieţii creştine şi să tindă spre `cea mai înaltă măsură` a sa, care este sfinţenia”.

„Tot mai des, creştinii din timpul nostru se găsesc în faţa tendinţei de a accepta un Cristos redus, admirat în umanitatea Lui extraordinară dar respins în misterul profund al divinităţii Sale. Francisc însuşi suferă un fel de mutilare când este invocat ca martor al anumitor valori – cu siguranţă importante şi apreciate de cultura modernă – dar se uită că alegerea lui profundă, ceea ce am putea numi inima vieţii sale, a fost angajamentul lui faţă de Cristos”. „Numele lui Francisc, împreună cu acela al Clarei, cheamă acest oraş să se distingă prin energia lui misionară particulară”, a spus Sfântul Părinte. Şi ca o consecinţă, „este necesar ca această Biserică să trăiască o intensă experienţă de comuniune”.

În acest context, Papa a reamintit al său motu proprio „Totius orbis”, promulgat în urmă cu doi ani, prin care a stabilit că „cele două mari Bazilici papale a Sf. Francisc şi a Sf. Maria a Îngerilor, continuând să se bucure de atenţia specială a Sfântului Scaun prin legatul pontifical [Cardinalul Attilio Nicora], din punct de vedere pastoral au trecut sub jurisdicţia Episcopului oraşului”, Episcopul Domenico Sorrentino. „Sunt cu adevărat fericit”, a continuat el, „să ştiu că noul aranjament a început cu manifestarea unei mari bunăvoinţe şi colaborări, şi sunt sigur că va aduce roade din belşug”.

„Oportunitatea unei structuri unitare precum cea asigurată de motu proprio”, a continuat Papa, „a fost de asemenea sugerată de nevoia unei acţiuni pastorale coordonate şi eficiente”. Dacă comunităţile de viaţă consacrată „au dreptul de a aştepta acceptare şi respect pentru carisma lor, totuşi ele trebuie să evite să trăiască în `insule`, şi să se integreze cu convingere şi generozitate în slujirea şi în planul pastoral adoptat de Episcop pentru întreaga comunitate diecezană”.

Adresându-se direct preoţilor şi diaconilor, Sfântul Părinte a spus: „Entuziasmul şi comuniunea voastră, viaţa voastră de rugăciune şi slujirea voastră generoasă sunt indispensabile. Se poate întâmpla să ne simţim obosiţi sau să ne fie teamă în faţa a noi provocări şi noi dificultăţi, dar trebuie să avem credinţă că Domnul ne va da tăria necesară pentru a pune în practică ceea ce El ne cere. El va asigura ca vocaţiile să nu scadă dacă le cerem cu credinţă, şi dacă împreună le căutăm şi le apărăm cu… o grijă pastorală plină de ardoare şi inventivitate, capabilă să arate frumuseţea slujirii preoţeşti”.

Papa Benedict al XVI-lea şi-a încheiat discursul adresându-se persoanelor consacrate. „Voi sunteţi o mare resursă pentru Biserică”, le-a spus Papa, „atât în domeniul asistenţei pastorale în parohii cât şi în sprijinul pe care îl asiguraţi atâtor pelerini, care adesea vin să vă ceară ospitalitate” dar care „aşteaptă de asemenea să găsească o mărturie spirituală”. Călugăriţelor de clauzură le-a spus: „Să ştiţi să menţineţi sus flacăra contemplaţiei. … Fiţi semne ale iubirii lui Cristos, la care toţi fraţii şi surorile voastre pot privi în timp ce se luptă cu oboseala vieţii apostolice şi a angajamentului laic în lume”.