Viaţa Sf. Francisc, un mare act de iubire
17.06.2007, Vatican (Catholica) - Astăzi la 8.30, după o călătorie de o oră cu elicopterul de la Vatican, Papa a sosit în oraşul italian Assisi pentru o vizită ce aniversează al optulea centenar al convertirii Sfântului Francisc. După o scurtă vizită la Sanctuarul Rivotorto, unde Sf. Francisc a trăit timp de doi ani cu primii lui discipoli, Sfântul Părinte s-a deplasat la Sanctuarul Sf. Damian. De aici a mers cu maşina la Bazilica Sf. Clara, unde s-a rugat în faţa Preasfântului Sacrament şi a venerat crucifixul Sf. Damian unde Sf. Francisc a auzit cuvintele care i-au schimbat viaţa: „Mergi, Francisc, şi repară casa Mea.”
La 10 AM, Papa Benedict a celebrat Sfânta Liturghie în Piaţa mică a Sf. Francisc. În predica sa, Sfântul Părinte a analizat personalitatea Sf. Francisc, cel care în primii 25 de ani de viaţă „a căutat împlinirea unor vise din domeniul gloriei lumeşti”. Însă „convertirea l-a condus la practicarea îndurării. […] Slujirea leproşilor, chiar sărutarea lor, nu a reprezentat doar un gest filantropic – ceea ce ar putea fi numit convertire `socială` – ci o adevărată experienţă religioasă, condusă de har şi de iubirea lui Dumnezeu. Convertirea la iubire presupune trecerea de la amar la dulce, de la tristeţe la adevărata iubire. Oamenii sunt cu adevărat ei înşişi şi se realizează deplin în măsura în care trăiesc cu Dumnezeu şi în Dumnezeu, recunoscându-l şi iubindu-l în semenii lor.”
„Viaţa lui Francisc convertitul”, a spus Papa, a fost „un mare act de iubire” după cum o arată „faptul că a ales sărăcia şi căutarea lui Cristos sub chipul săracilor”. Francisc a fost „un adevărat învăţător” în „căutarea păcii, apărării naturii şi promovării dialogului între oameni”, a spus Sfântul Părinte, amintind apoi de iniţiativa Papei Ioan Paul al II-lea de a reuni reprezentanţi ai tuturor confesiunilor creştine şi ai altor religii ale lumii la o întâlnire de rugăciune pentru pace la Assisi în 1986. „Acesta a fost”, a spus Papa Benedict, „o intuiţie profetică şi un moment de har. Lumina `Sărăcuţului` asupra acelei iniţiative a fost un garant al autenticităţii ei din punct de vedere creştin, deoarece viaţa lui şi mesajul lui sunt atât de evident fondate pe alegerea lui Cristos. Ceea ce trebuie respins a priori este orice formă de indiferentism religios, care nu are nici o legătură cu dialogul inter-religios autentic.”
„Spiritul de la Assisi”, a adăugat Papa Benedict, „care de atunci (1968) continuă să se răspândească în lume, este opus spiritul violenţei şi folosirii religiei ca pretext pentru violenţă. Assisi ne spune că fidelitatea faţă de convingerile religioase, fidelitatea înainte de toate faţă de Cristos răstignit şi înviat, nu se exprimă prin violenţă şi intoleranţă, ci prin respectul sincer pentru ceilalţi, prin dialog şi prin apelul la libertate şi raţiune pe fondul angajamentului la pace şi reconciliere. Respingerea acceptării, dialogului cu şi respectului faţă de toţi cei ce au o anumită credinţă, pe care toţi creştinii, asemenea Sfântului din Assisi, sunt chemaţi să le cultive, ar fi şi neevanghelică şi nefranciscană”, a spus Papa spre final. Cu toţii trebuie „să îl vestim pe Cristos ca fiind Calea, Adevărul şi Viaţa pentru om; ca singurul Mântuitor al lumii.”

Am permanent afisat in birou un citat din intelepciunile Sf. Francisc, dupa care imi coordonez munca. Eu conduc un centru de plasament unde ingrijim copii si tineri cu deficiente mintale abandonati de familiile lor. Iata acest citat care mi-a devenit o pilda: „Doamne, da-mi curajul de a schimba lucrurile pe care le pot schimba, puterea de a accepta lucrurile pe care nu le pot schimba, si intelepciunea de-a face diferenta intre ele„.