Papa Pius al XII-lea a cerut adăpostirea evreilor
19.04.2007, Roma (Catholica) - Vaticanul a confirmat existenţa unei directive a Papei Pius al XII-lea prin care se cerea clerului şi persoanelor consacrate să deschidă porţile pentru evreii ameninţaţi de Holocaust. Cardinalul Tarcisio Bertone, secretar de stat al Vaticanului, a susţinut aceasta într-un scurt anunţ dat publicităţii astăzi. Inclusiv catacombele romane au fost deschise pentru a-i găzdui pe evrei, a afirmat prelatul.
Directiva Papei a fost dată la 25 octombrie 1943. Cu o săptămână înainte, la 16 octombrie acelaşi an, peste o mie de evrei din Roma fuseseră arestaţi şi deportaţi în Germania. Nota Vaticanului – o altă dovadă a faptului că Pontiful, pe perioada războiului, a acţionat pentru salvarea evreilor – vine într-o perioadă în care dezbaterea despre Papa Pius al XII-lea s-a reîncins, în special în Israel. Arhiepiscopul Antonio Franco, Nunţiu Apostolic în Ţara Sfântă, a ameninţat săptămâna trecută că va boicota ceremonia de la Yad Vashem, deoarece în muzeu era expusă o imagine a Papei Pius al XII-lea purtând sub ea o notă ce vorbea despre indiferenţa lui faţă de suferinţele catolicilor. În cele din urmă Arhiepiscopul a participat la eveniment, după ce a primit asigurări că notiţa va fi regândită.
Revista catolică italiană 30Giorni a publicat recent pagini dintr-un jurnal anonim al unei călugăriţe augustiniene din mănăstirea Santi Quattro Coronati din Roma, în care se face referire la ordinul papal din octombrie 1943. Călugăriţa scria: „În aceste zile triste, Sfântul Părinte doreşte să îşi salveze copiii, de asemenea pe evrei, şi de aceea a ordonat ca mănăstirile să îi adăpostească pe cei persecutaţi. Mănăstirile trebuie să adere la dorinţa Pontifului Suprem.”

Discuţiile cu privire la Papa Pius al XII-lea vor continua încă mult timp, căci sunt unii (nu obligatoriu evrei), cărora figura acestui mare pontif încă le rămâne antipatică pentru că a făcut ceea ce trebuia să facă. Însă trebuie să ţinem minte că a fost un om al timpului său, în care, un pas greşit putea să coste scump. Cu toate acestea, chiar dacănu a ridicat vocea pentru a apăra omul, a făcut-o prin fapte, ceea ce este infinit mai mult ca orice declaraţie, căci credinţa fără fapte nu foloseşte la nimic. El a acţionat, nu a vorbit (de aceea sper să fie cât mai repede beatificat), arătându-se un adevărat slujitor al lui Dumnezeu şi al omului.