Pr. Yves-Marie Blanchard: Apocalipsa
15.04.2007, Cluj (Catholica) - Editura Galaxia Gutenberg a publicat anul acesta lucrarea „Apocalipsa” a pr. Yves-Marie Blanchard, exeget şi patrolog, profesor la Institutul Catolic din Paris. Preotul din Dieceza de Poitiers şi-a publicat iniţial lucrarea în 2004, în colecţia „La Bible tout simplement” a unei Editurii Editions de l`Atelier. După trei ani ea apare şi în limba română, tradusă fiind de Marius Boldor şi Alina Muraru.
Apocalipsa, se aminteşte pe coperta IV a cărţii, este cartea Bibliei cea mai bogată în imagini şi simboluri, cartea cea mai fascinantă şi mai misterioasă. Pr. Blanchard ne propune câteva chei de lectură pentru a putea să o înţelegem. Rând pe rând sunt analizate problemele legate de genul literar, de identitatea autorului, de contextul istoric, de conţinutul şi destinatarii mesajului, în sfârşit, de legătura acesteia cu celelalte cărţi ale Bibliei. Toate aceste chei de lectură oferă un itinerariu la capătul căruia cititorul descoperă că Apocalipsa nu este nici inventarul catastrofelor care se vor abate cândva asupra lumii (într-un viitor mereu prefigurat şi amânat), şi nici o povestire utopică, inaplicabilă.
„Obiectul acestei lucrări nu este acela de a se substitui textului biblic: dimpotrivă, cele nouă capitole nu au alt scop decât să introducă la o lectură savuroasă a unei cărţi biblice la fel de fascinantă cât de misterioasă şi, în consecinţă, vulnerabilă interpretărilor celor mai fanteziste”, scrie autorul în Introducerea cărţii. „Garantăm că cititorul, care va fi dorit să se lase îndrumat pe acest itinerariu, va găsi la capăt plăcerea unei lecturi, dacă nu simple cel puţin coerente şi hrănitoare, cu satisfacţia de a regăsi acolo, sub un limbaj nou, o simfonie de motive teologice şi literare comune ansamblului Bibliei. Astfel cititorul va fi câştigat nu doar faptul de a descoperi Apocalipsa în ea însăşi, ci de a întâlni aici o poartă de intrare în ansamblul Scrierilor biblice adunate într-o Carte care, de asemenea, trebuie să ştii s-o citeşti pe de-a-ndoaselea, adică începând cu sfârşitul…”
