Lumea aşteaptă mărturia comună a creştinilor
28.01.2007, Vatican (Catholica) - În după-amiaza zilei de joi, 25 ianuarie 2007, în Bazilica romană San Paolo fuori le mura, Papa Benedict al XVI-lea a prezidat celebrarea Vesperelor în sărbătoarea Convertirii Sf. Paul. La ceremonia care a marcat încheierea Săptămânii de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor, au participat şi reprezentanţi ai altor Biserici şi comunităţi eclesiale. În predica sa, Sfântul Părinte a reamintit cum a fost propusă de către comunităţile creştine din Africa de Sud tema din acest an a Săptămânii de Rugăciune, luată din Evanghelia Sf. Marcu – „Pe surzi îi face să audă şi pe muţi să vorbească”.
„Aceste cuvinte”, a spus el, „sunt o veste bună anunţând venirea Împărăţiei lui Dumnezeu şi vindecarea incapacităţii de a comunica”. „Ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu… este o prioritate în eforturile noastre ecumenice. Într-adevăr, nu noi suntem cei care organizăm unitatea Bisericii; Biserica nu se creează pe sine şi nu trăieşte prin sine, ci prin Cuvântul care vine din gura lui Dumnezeu”. „Oricine ascultă cuvântul lui Dumnezeu poate şi trebuie apoi să îl rostească cu voce tare şi să îl transmită celorlalţi, acelora care nu l-au auzit niciodată, sau acelora care l-au uitat şi l-au îngropat sub `ghimpii` grijilor şi iluziilor lumii”.
„Noi creştinii trebuie să ne întrebăm”, a adăugat Papa, „dacă nu am devenit prea tăcuţi. Dacă nu ne lipseşte curajul de a vorbi cu voce tare şi de a aduce mărturie. … Lumea noastră are nevoie de o astfel de mărturie, ea aşteaptă mai presus de toate mărturia comună a creştinilor. Este evident că unitatea nu poate fi impusă; ea trebuie să fie împărtăşită, şi bazată pe o participare comună la o singură credinţă. A asculta şi a vorbi, a-i înţelege pe ceilalţi şi a comunica propria credinţă sunt, prin urmare, dimensiuni esenţiale ale exerciţiului ecumenic. Dialogul onest şi fidel este… instrumentul indispensabil al unităţii”. „Este crucial”, a continuat el, „ca `doctrina să fie prezentată în mod clar în integralitatea sa`, pentru un dialog care confruntă, discută şi depăşeşte deosebirile care mai există încă între creştini. Totuşi, în acelaşi timp, `modul şi metoda în care este exprimată credinţa catolică nu trebuie niciodată să devină un obstacol în calea dialogului cu fraţii noştri`.”
Papa a evidenţiat faptul că „dialogul ecumenic… conduce la o îmbogăţire spirituală reciprocă în împărtăşirea experienţelor adevărate ale credinţei şi vieţii creştine. Pentru ca acest lucru să se întâmple, trebuie neobosit să implorăm asistenţa harului lui Dumnezeu şi iluminarea Duhului Sfânt”. La sfârşitul predicii sale, Sfântul Părinte i-a încredinţat Sf. Paul, „neobosit constructor al unităţii în Biserică, roadele dialogului şi ale mărturiei comune pe care le-am experimentat în multe întâlniri fraterne… în cursul anului 2006”. Papa Benedict al XVI-lea a încheiat prin a le mulţumi acelor persoane care „au contribuit la intensificarea dialogului ecumenic prin rugăciune şi prin oferirea suferinţelor şi a activităţii lor neobosite”.
