SRUC Iași 2022: A șaptea zi, parohia „Sf. Tereza a Pruncului Isus”
25.01.2022, Iași (Catholica) - „Ca toți să fie una”. Această chemare și dorință a lui Isus i-a provocat la rugăciune pe toți cei prezenți la celebrarea care a avut loc în biserica „Sfânta Tereza a Pruncului Isus” din Iași luni, 24 ianuarie 2022. Ora de rugăciune a fost prezidată de PS Iosif Păuleț, fiind înconjurat la altar de către Mons. Benone Farcaș, parohul comunității, pr. Adrian Blăjuță, pr. Petrișor Vasile și de vicarii pr. Valerică Ciobanu și pr. Andrei Gherghel. Lor li s-au unit în cânt și rugăciune credincioșii comunități, credincioși și persoane consacrate din alte comunități, precum și câțiva creștini din Biserica soră Ortodoxă, care au venit plini de speranță la această oră de rugăciune.
Cântecul de la intrare „Veniți, frați creștini” le-a dăruit tuturor, încă de la începutul celebrării, speranța că putem fi uniți cu toții sub același cap, și anume Isus Cristos. Conștienți că păcatele noastre de învrăjbire, neunire și ignoranță sunt dese, în cadrul actului penitențial fiecare i-a cerut iertare lui Dumnezeu, mulțumindu-i în același timp pentru că, în ciuda acestor greșeli ale noastre, el ne susține mereu și nu încetează niciodată să ne numească copiii săi.
În predica sa, Mons. Benone Farcaș, parohul comunității noastre, a menționat că, deși rădăcinile istorice ale Octavei Mondiale de Rugăciune pentru Unitatea Creștinilor se regăsesc în prima decadă a secolului trecut, celebrarea ei în forma actuală datează din anii ’60 și este un rezultat al Conciliului Vatican II, care în Constituția dogmatică Lumen gentium afirmă că „Biserica este în Cristos ca un sacrament, adică semn și instrument al unirii intime cu Dumnezeu și al unității întregului neam omenesc”. Așadar, este datoria Bisericii, a întregului popor al lui Dumnezeu, datoria fiecărui creștin să arate că într-o vreme în care societăți și popoare sunt divizate de ură și suspiciune, de amintirea unor evenimente istorice dureroase, reconcilierea este posibilă. Astfel ei devin „semn și instrument… al unității întregului neam omenesc”.
După omilie a urmat mărturisirea Crezului, rugăciunea universală, stropirea cu apă sfințită și recitarea rugăciunii „Tatăl nostru”. În cele din urmă toți și-au oferit simbolic semnul iubirii frățești, printr-o plecăciune a capului, după care au cântat, în semn de mulțumire și de iubire frățească, „Ce bine e când frații”. Toți cei prezenți la această celebrare ecumenică au plecat la casele lor edificați de minunățiile pe care le-ar putea avea împreună, dacă ar fi capabili să renunțe la ei înșiși, pentru cei de lângă ei, iar în felul acesta să ducă la bun sfârșit testamentul lăsat de Isus, „ca toți să fie una”. (pr. Valerică Ciobanu pentru Ercis.ro)
