ÎPS Aurel Percă: Să fim mărturisitori ai iubirii lui Dumnezeu alături de cei bolnavi
10.02.2022, București (Catholica) - În contextul Zilei Mondiale a Bolnavului, de mâine, ÎPS Aurel Percă publicat în revista Actualitatea creștină, nr. 2/2022, un articol intitulat „Suferința este un mister. Să fim mărturisitori ai iubirii lui Dumnezeu alături de cei bolnavi”. Dorința sa: „să îndrept atenția tuturor, dar mai ales a celor aflați în suferință, asupra «misterului» ei”.
„Suferința este un mister care presupune ascultare, tăcere, prezență, uimire, căutarea sensului. Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea, după atâtea suferințe, trăite de el în primă persoană, printre care și atentatul din Piața Sfântul Petru în anul 1981, și-a așternut în scris reflecțiile în Scrisoarea enciclică Salvifici doloris (1984), unde a povestit suferința, a lămurit-o, a explicat-o, spunând clar că dacă este trăită cu Cristos răstignit, mort și înviat, se transformă într-un bine spiritual pentru Biserică și pentru om prin dezvăluirea bogățiilor Răscumpărării și ale harului. Suferința este, în mod paradoxal, o vocație de viață.”
În mesajul său, Episcopul își citează un coleg: „Vă propun cuvintele extraordinar de pătrunzătoare ale Venerabilului Episcop italian Tonnino Bello, mort în faimă de sfințenie, pe care le-a adresat bolnavilor din Dieceza sa, în luna februarie 1993, cu două luni înainte de a muri el însuși din cauza unui cancer sever. Trebuie să precizez că boala l-a lovit brusc pe Episcop. Nu s-a descurajat și după ce a fost operat prima dată la stomac, el a revenit la ritmul lui pastoral. Dar apoi boala a revenit cu o virulență deosebită și tratamentele nu au folosit. Venerabilul Episcop și-a făcut din patul de durere un «altar incomod» de la care a continuat să îndemne, să încurajeze, să stea alături de poporul său, pe care l-a iubit din prima clipă și pe care acum continua să-l slujească. Slăbit în trup, spiritul lui însă era mai viu și mai sensibil ca niciodată. Cei care au avut ocazia să se apropie de el în acele zile păstrează ca o «relicvă» gesturile, cuvintele, tăcerea sa.” Și urmează un citat amplu din acest Episcop italian.
„Astăzi sărbătorim ziua bolnavilor… Aș vrea să vă ofer câteva reflecții, așa cum vi le poate oferi un coleg de-al vostru. Pentru că și eu sunt în acest an, împreună cu voi, părtaș la acest mister al suferinței care mă onorează și mă face fericit pentru că mă apropie de Isus Cristos. Fără durerea lui Cristos și a fraților Săi, lumea și-ar pierde echilibrul. Vedeți, vă spun un lucru. Dacă noi ar trebui să lăsăm crucea pe care suntem bătuți în cuie (dar nu învinși), lumea s-ar dezechilibra. E ca și cum ar lipsi oxigenul în aer, sângele în vene, somnul în timpul nopții. Suferința ține lumea în picioare din punct de vedere spiritual. În aceasta, Isus este capul nostru. El, pironit de o parte a crucii, și noi pironiți pe cealaltă parte a crucii. Isus, oricum, este în mijlocul nostru. Poate fi atins. Iar când avem nevoie de El nu este necesar să strigăm: este suficient să îl chemăm, pentru că este chiar în spatele nostru. El stă alături de noi când strigăm din cauza durerii, sau suntem sub anestezie, sau nu reușim să stăm locului, nici chiar pe o saltea de lână sau pe un pat de pene.”
„Isus este alături de noi și ne spune că ne iubește și că ne vrea binele. De o parte este El. De cealaltă parte este ea, Maria, mama noastră plină de iubire, regina bolnavilor, Salus infirmorum: cea care vine în ajutorul nostru și pune mâna pe fruntea fiilor ei cuprinsă de febră și simte imediat temperatura fără a avea nevoie de termometre. Și nu trebuie să ne întrebe despre starea noastră de sănătate, pentru că o poate intui privindu-ne în ochi. Așadar, curaj tuturor! Domnul Isus este cu noi. Mulți prieteni sunt alături de noi. Ei ne iubesc. Să nu ne fie frică de singurătate! Pentru că în lume nu a secat încă rădăcina bună a sufletelor generoase. Pentru a trăi cu credință situația noastră dureroasă, să ne amintim că boala nu este rodul păcatelor noastre personale. Cineva ar putea să gândească asta și să spună: «Doamne, ce am făcut ca să merit toate acestea?» Domnul nu dă suferință și durerea în funcție de meritele și nemeritele unei persoane. Tot ceea ce privește suferința este un mister care ne depășește și care trece dincolo de noi.”
