Papa Ioan Paul al II-lea, asemenea Apostolului Ioan

04.04.2006, Vatican (Catholica) - Luni 3 aprilie, începând de la ora 17.30, Papa Benedict al XVI-lea a celebrat în Bazilica San Pietro o Liturghie pentru predecesorul său, Papa Ioan Paul al II-lea, la un an de la moartea acestuia. Împreună cu Papa Au concelebrat Cardinali prezenţi în Roma, informează Radio Vatican. „În aceste zile este deosebit de vie în Biserică şi în lume amintirea servului lui Dumnezeu Papa Ioan Paul al II-lea, în prima comemorare a morţii sale. La veghea mariană de duminică seară am retrăit tocmai momentul în care cu un an în urmă avea loc trecerea sa pioasă din această lume, iar astăzi ne regăsim în aceeaşi Piaţă San Pietro pentru a oferi Jertfa Euharistică pentru sufletul său ales”, au fost cuvintele rostite de Papa Benedict la începutul predicii rostite după proclamarea Evangheliei.

Papa i-a invitat pe participanţii la Liturghie să se roage pentru predecesorul său, lăsându-se luminaţi de Cuvântul lui Dumnezeu. „În prima lectură luată din cartea Înţelepciunii, ne-a fost amintit care este destinul final al celor drepţi: un destin de fericire supraabundentă, ce răsplăteşte fără măsură pentru suferinţele şi încercările înfruntate în decursul vieţii: „Dumnezeu i-a pus la încercare – afirmă autorul sacru – şi i-a găsit vrednici de el. I-a încercat cum se încearcă aurul în cuptor, i-a primit ca pe o jertfă de ardere de tot – holocaust” (3,5-6).” Papa a explicat termenul „holocaust” care se referă la sacrificiul în care victima era arsă în întregime, consumată de foc, de unde traducerea în română „ardere de tot”. De altfel, aceasta era semn de oferire totală lui Dumnezeu. „Această expresie biblică ne face să ne gândim la misiunea Papei Ioan Paul al II-lea, care a făcut din existenţa sa un dar oferit lui Dumnezeu şi Bisericii şi a trăit dimensiunea jertfelnică a preoţiei sale mai ales în celebrarea Euharistiei. Între invocaţiile care îi erau dragi, se află una luată din `Litaniile lui Isus Cristos, Preot şi Victimă`, pe care el a pus-o la sfârşitul cărţii `Dar şi Mister`, publicată cu ocazia celor 50 de ani de Preoţie: Jesu Pontifex qui tradidisti temetipsum Deo oblationem et hostiam – Isuse, Mare Preot care te-ai dăruit lui Dumnezeu ca ofrandă şi victimă, miluieşte-ne pe noi. De câte ori a repetat el această invocaţie! Ea exprimă bine caracterul intim sacerdotal al întregii sale vieţi. El nu a făcut niciodată un secret din faptul că dorea să devină tot mai mult una cu Cristos Preot, prin Jertfa Euharistică, izvor de neobosită dăruire apostolică.”

„La baza acestei totale oferiri de sine stătea, bineînţeles, credinţa. În lectura a doua, Sfântul Petru foloseşte şi el imaginea aurului care se încearcă în foc şi o aplică credinţei (cfr 1Pt 1,7). Într-adevăr, mai presus de toate în dificultăţile vieţii este încercată şi verificată calitatea credinţei fiecăruia: tăria ei, puritatea ei, coerenţa ei cu viaţa. Regretatul Pontif, pe care Dumnezeu îl înzestrase cu multiple daruri umane şi spirituale, trecând prin creuzetul ostenelilor apostolice şi ale bolii, s-a dovedit tot mai mult o `stâncă` în credinţă. Cine a avut posibilitatea de a-l cunoaşte îndeaproape aproape a putut să atingă cu mâna acea credinţă a sa, sinceră şi tare, care, nu numai impresionat cercul colaboratorilor, ci şi a răspândit în timpul Pontificatului o influenţă benefică în toată Biserica, într-un crescendo ce a atins culmea în ultimele luni şi zile ale vieţii sale. O credinţă fermă, puternică şi autentică, liberă de temeri şi compromisuri, care a contaminat inimile atâtor oameni, datorită şi numeroaselor pelerinaje apostolice în toate părţile a lumii, şi mai ales datorită ultimei sale `călătorii`, care a fost agonia şi moartea sa.”

Comentând apoi lectura Evangheliei după Ioan, Papa Benedict al XVI-lea a scos în evidenţă un alt aspect al personalităţii umane şi religioase a predecesorului său. „Putem spune că el, Succesor al lui Petru, l-a imitat în mod unic pe Ioan, `ucenicul iubit`, care a rămas sub Cruce alături de Maria în ceasul părăsirii şi al morţii Răscumpărătorului. Văzându-i acolo aproape – povesteşte Evanghelistul – Isus i-a încredinţat pe unul altuia: `Femeie, iată-l pe fiul tău!… Iat-o pe mama ta!` (In 19,26-27). Aceste cuvinte ale Domnului rostite înainte de a muri îi erau deosebit de dragi Papei Ioan Paul al II-lea. La fel ca Apostolul evanghelist, şi el a voit să o ia pe Maria în casa sa: `Et ex illa hora accepit discipulus în sua – Şi din ceasul acela, discipolul a luat-o acasă la el` (In 19,27). Expresia „accepit eam in sua – a luat-o acasă la el, este foarte profundă: indică hotărârea lui Ioan de a o face pe Maria părtaşă la propria viaţă, astfel încât să experimenteze că, cine îşi deschide inima către Maria, este în realitate primit de ea şi devine al ei. Motoul înscris pe stema Papei Ioan Paul al II-lea, `Totus tuus`, rezumă bine experienţa spirituală şi mistică, într-o viaţă orientată complet spre Cristos prin intermediul Mariei: ad Iesum per Mariam -la Isus prin Maria.”

Spre finalul predicii, Papa Benedict a spus că „seara aceasta gândul nostru se întoarce cu emoţie la momentul morţii iubitului Pontif, dar în acelaşi timp inima este mânată să privească înainte. Auzim resunând în suflet repetatele sale invitaţii la a înainta fără teamă pe drumul fidelităţii faţă de Evanghelie pentru a fi vestitori şi martori ai lui Cristos în cel de-al treilea mileniu. Ne revin în minte îndemnurile sale neîncetate de a coopera generos la realizarea unei omeniri mai juste şi solidare, la a fi făuritori de pace şi constructori de speranţă.” Sfântul Părinte şi-a încheiat predica cu câteva îndemnuri urgente: „Privirea noastră să rămână mereu aţintită asupra lui Cristos `acelaşi ieri, astăzi şi în veci` (Ev 13,8), care călăuzeşte neclintit Biserica sa. Noi am crezut în iubirea lui iar întâlnirea cu El, Cel `care dă vieţii un nou orizont şi prin aceasta direcţia decisivă` (cfr Deus caritas est, 1). Puterea Duhului lui Isus să fie pentru toţi, aşa cum a fost pentru Papa Ioan Paul al II-lea, izvor de pace şi de bucurie. Fecioara Maria, Mama Bisericii, să ne ajute să fim în orice împrejurare, la fel ca el, apostoli neobosiţi ai Fiului ei divin şi profeţi ai iubirii sale milostive.”