În slujba vieții consacrate: Ca să aibă viață și să o aibă din belșug
23.10.2024, București (Catholica) - Conferința Superioarelor Majore din România sărbătorește anul acesta 30 de ani de activitate. Prima adunare generală a avut loc în noiembrie 1994, la Nunțiatura din București, cu participarea Nunțiului Apostolic Mons. John Bukovsky. Cu ocazia acestui aniversar, sunt deosebit de bucuroasă, deoarece anul trecut am reușit să inițiem un program de colaborare transfrontalier, care a permis organizarea de noi sesiuni de formare și întâlniri pentru călugărițele din România, Ungaria și Slovacia. În cadrul proiectului nostru, depus la Fundația Conrad N. Hilton, conducerile celor trei țări s-au angajat să se întâlnească anual pe durata proiectului, pentru a împărtăși cele mai bune practici și strategii prin care să își îndeplinească tot mai bine misiunea în propriul lor teritoriu, și anume aceea de a fi sprijin și ajutor pentru comunitățile religioase.
Scopul proiectului este de a oferi oportunități de formare gratuite călugărițelor care slujesc în regiune. Ne-am propus să atingem cinci obiective în cadrul acestor sesiuni de formare: oferirea de oportunități de reînnoire, dezvoltarea abilităților de conducere, construirea de strategii de protecție a copilului, formarea directorilor spirituali și împărtășirea de moduri eficiente de funcționare. Conducerile celor trei conferințe ale Superioarelor Majore au avut o zi de consultare comună pe 16 octombrie la sediul MRK din Budapesta, oferindu-ne și nouă ocazia de a reflecta asupra celor 30 de ani de activitate a Conferinței Superioarelor Majore din România (CRSM), de a analiza roadele muncii noastre și de a reflecta asupra provocărilor vieții consacrate și asupra sarcinilor care derivă din acestea.
Pe parcursul celor 30 de ani, am organizat numeroase sesiuni comune de formare inter-congregațională în cadrul CRSM și nu a existat nici un an în care să nu fi fost disponibile sesiuni de formare mai scurte sau mai lungi pentru surori. Tematicile au variat de la formări teologice (pe teme biblice și de teologie a vieții consacrate) și spirituale (despre viața liturgică, rugăciune), până la formări psihologice (despre burnout, cunoașterea de sine, criza de la mijlocul vieții, sexualitate) sau formări tehnice (utilizarea computerului, contabilitate, scrierea de proiecte). Am organizat și formări de durată mai lungă: formarea formatorilor, formarea directorilor spirituali (în patru rânduri), precum și programul psihoterapeutic „Viață din belșug”, pe care l-am coordonat timp de 10 ani și în cadrul căruia peste 50 de surori au beneficiat de servicii de asistență psihologică. Conferința ține anual o adunare generală, care include întotdeauna formări pentru Superioare și reflecție comună.
În perioada post-COVID, am încercat, împreună cu responsabilii pentru viața consacrată din toată țara, să identificăm și să articulăm provocările cu care se confruntă călugării și călugărițele de astăzi și asupra cărora trebuie să ne concentrăm în cadrul formărilor continue. Fără a fi exhaustivă, aș menționa câteva care ar putea fi relevante, nu doar pentru noi, ci și pentru întreaga Biserică: Cum putem vorbi și înțelege limbajul tinerilor de astăzi? În ce măsură proiectele noastre sociale-caritative și administrarea acestora ne împiedică în îndeplinirea vocației noastre principale, aceea de a „sta la picioarele Domnului”? Avem directori spirituali autentici și cum folosim direcția spirituală ca instrument? În ce măsură ne afectează tehnologia și individualismul?
Aceste provocări nu ne afectează doar pe noi. În cadrul întâlnirii comune, am realizat că viața consacrată din Slovacia și Ungaria se confruntă cu chestiuni similare. A fost o experiență concludentă să aud de la fiecare membru al conducerilor conferințelor cum caută răspunsuri la aceste întrebări și am decis ca la următoarea întâlnire, pe care o vom organiza în aprilie 2025 la Cluj, să continuăm reflecția comună, aprofundând două teme: pastorala vocațiilor și formarea continuă. Bucuria întâlnirii a fost și mai mare pentru mine, nu doar pentru că slujesc de 24 de ani în cadrul conferinței în sprijinul călugărițelor din țară, ci și pentru că în persoana președintelor din Slovacia și Ungaria am avut bucuria de a saluta surori din propria mea comunitate. (Sr. Ildikó Homa sss, președinta Conferinței Superioarelor Majore din România)
