Pr. Paul Brendan Murray OP: Rugăciunea cu sfinții și cu păcătoșii
02.12.2024, Iași (Catholica) - La Editura Sapientia din Iași a apărut de curând cartea „Rugăciunea cu sfinții și cu păcătoșii”, scrisă de Paul Brendan Murray OP și tradusă în limba română de Cătălina Popescu. Cartea apare în colecția „Spiritualitate”, în formatul 14×20, are 70 pagini și poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum și de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 15 lei. Acesta este al patrulea volum din seria de 8 care vor apărea în seria „Note despre rugăciune”, ediție îngrijită de Dicasterul pentru Evanghelizare, Secțiunea pentru problemele fundamentale ale evanghelizării în lume. Toate volume sunt prefațate de Papa Francisc. Redăm câteva fragmente din introducerea autorului.
Sfinții, ale căror scrieri despre rugăciune și despre meditație sunt explorate în această carte, sunt printre cei mai iluștri din marea tradiție spirituală. Ei cunosc în profunzime lumina și focul despre care vorbesc. Pagină după pagină, din scrierile lor, ating niveluri de viziune și de înțelegere remarcabile. Cu toate acestea, lucrarea de față nu se concentrează în principal pe stările și pe etapele superioare ale rugăciunii contemplative. Scopul este ceva mult mai modest, și anume, să descoperim ce ajutor pot oferi marii sfinți acelora dintre noi care dorim să progresăm în viața de rugăciune, dar care ne găsim deseori distrași de la scopul nostru, eforturile noastre timide fiind subminate, poate cel mai mult, de slăbiciunea umană.
Unul dintre lucrurile pe care le descoperim în istoriile sfinților creștini, și acesta este un paradox frapant, este acela că ei au învățat cum să se roage, cel puțin în parte, din mărturia unor celebri păcătoși. Astfel, în calea a doua, din Cele nouă căi de rugăciune ale Sfântului Dominic, de exemplu, îl vedem pe acesta repetând cu umilință rugăciunea vameșului din Evanghelia Sfântului Luca: „Dumnezeule, îndură-te de mine păcătosul!” (Lc 18,13). De asemenea, Sfânta Tereza de Avila, vorbind în Castelul interior despre cei care ajung la cea mai înaltă locuință, consideră că aceștia nu pierd niciodată contactul cu spiritul smerit al vameșului. Copleșiți de strălucirea și de măreția lui Dumnezeu și de gândul la propria lor slăbiciune umană, ei „umblă uneori, ca și vameșul, fără să îndrăznească să își ridice ochii”.
Cele patru capitole ale acestei mici cărți se concentrează pe activitatea a patru sfinți, doi bărbați și două femei. Iată, numele acestora, în ordinea în care le este abordată opera: Augustin de Hippona (354-430); Tereza de Avila (1515-1582); Toma de Aquino (1225-1274); Tereza de Lisieux (1873-1897). Toți patru se bucură de o mare venerație în cadrul tradiției, aceștia fiind numiți și recunoscuți ca doctori ai Bisericii. Scrierile lor sunt remarcabile pentru revelația pe care o conțin despre o prietenie intimă cu Dumnezeu. Dar nu mai puțin remarcabile sunt smerenia și modestia în spirit cu care acești sfinți se îndreaptă de bunăvoie către Dumnezeu pentru ajutor. Adesea, îi găsim la rugăciune înălțându-și vocile cu perseverență și cu smerenie, asemenea unor păcătoși precum tâlharul și vameșul.
Sfinții, este limpede deja, sunt ființe umane ca și noi. De aceea, ei sunt capabili să ofere oamenilor care încă se luptă cu slăbiciunea, compasiune și încurajare semnificative. Cu toate acestea, remarcabila sfințenie a vieților lor rămâne o provocare puternică și de neignorat pentru micimea noastră. În îndrăzneala lor, în rugăciunea îndreptată către Dumnezeu, au permis ca viețile să le fie transformate de har, ca strălucirea, forța, puterea și frumusețea lui Cristos să lumineze prin slăbiciunea lor umană.
