Papa vrea un rol mai mare pentru femei, dar nu preoţie

06.03.2006, Vatican (Catholica) - Papa Benedict al XVI-lea a spus că este oportun să se analizeze dacă să li se acorde femeilor mai multe responsabilităţi în Biserica Catolică, aceasta neincluzând însă preoţia. Papa a vorbit pe această temă în ziua de joi, 2 martie, când s-a întâlnit cu preoţii parohi din Roma. Sfântul Părinte a făcut o distincţie clară între ideea de a li se acorda femeilor mai multe responsabilităţi şi problema femeilor preot. El a menţionat învăţătura Papei Ioan Paul al II-lea din scrisoarea apostolică „Ordinatio Sacerdotalis”, în care declară că „Biserica nu are nici un fel de autoritate pentru a conferi hirotonirea preoţească femeilor.”

Papa Benedict al XVI-lea a abordat tema răspunzându-i pr. Marco Valentini, vicar parohial la San Girolamo al Corviale, care a pus întrebarea bazându-se pe experienţa unei mame de familie şi a unor călugăriţe angajate în susţinerea preoţilor aflaţi în criză. Răspunsul Pontifului din acea zi a fost amplu mediatizat de către agenţiile internaţionale de ştiri, deşi textul scris al conversaţiei nu a fost publicat. Acum textul a fost pus la dispoziţie de către biroul de presă al Vaticanului. Pr. Valentini a întrebat: „De ce să nu li se permită femeilor să ia parte la conducerea Bisericii? De fapt, punctul lor de vedere cu privire la deciziile care trebuie să fie luate este diferit de cel masculin.”

În răspunsul său, Papa Benedict al XVI-lea a început prin a declara că preoţii au experienţa „femeilor credincioase care ne ajută pe drumul nostru”, acesta fiind unul dintre motivele pentru care „Biserica are o mare datorie de recunoştinţă faţă de femei”. De fapt, a clarificat Pontiful, „femeile fac mult, aş îndrăzni să spun, în conducerea Bisericii, începând de la surorile marilor Părinţi ai Bisericii, precum Sf. Ambrozie, la marile femei din Evul Mediu – Sf. Hildegard, Sf. Ecaterina de Siena – şi mai apoi Sf. Tereza de Avila până la Maica Tereza.” „Acest aspect carismatic se deosebeşte desigur de sectorul ministerial, în adevăratul sens al cuvântului, dar este o autentică şi profundă participare la conducerea Bisericii”, a arătat Sfântul Părinte.

„Cum ar putea fi imaginată conducerea Bisericii fără această contribuţie, care uneori este foarte vizibilă, ca atunci când Sf. Hildegard i-a criticat de Episcopi, sau când Sf. Brigita şi Sf. Ecaterina de Siena i-au mustrat pe Papi şi au reuşit să îi facă să se reîntoarcă la Roma?”, a întrebat el. Această contribuţie „este întotdeauna un factor determinant, fără de care Biserica nu poate să trăiască”, a răspuns Papa. Totuşi, Sfântul Părinte a permis să se facă auzită vocea preoţilor care au spus: „Dorim de asemenea să vedem femeile în mod mai vizibil, într-o manieră ministerială, în conducerea Bisericii”. Papa a clarificat că „slujirea preoţească este rezervată de către Domnul, aşa cum ştim preabine, bărbaţilor.” Pe scurt, a răspuns el: „Sacramentul conduce Biserica.”

Potrivit Episcopului Romei, punctul „decisiv” al problemei este următorul: „Nu bărbatul este cel care face ceva, ci faptul că preotul, fidel misiunii sale, conduce, deoarece – prin sacrament – Cristos însuşi conduce, fie prin Euharistie fie prin alte sacramente, astfel încât este întotdeauna Cristos cel care prezidează. Totuşi, este oportun să ne întrebăm dacă şi în slujirea ministerială – deşi în această problemă sacramentul şi harisma formează singura cale pe care Biserica poate păşi – este posibil să se ofere mai mult spaţiu, mai multe poziţii de responsabilitate femeilor.”