Exerciţii spirituale la Vatican: Cu Isus în pustiu
06.03.2006, Vatican (Catholica) - Isus ne însoţeşte prin pustiul sărăciei noastre susţinându-ne în drumul spre bucuria intensă a Paştelui, a afirmat Cardinalul Marco Cé, Patriarh emerit de Veneţia în meditaţiile propuse azi-dimineaţă în cadrul exerciţiilor spirituale pentru Postul Mare, în prezenţa Papei şi a Curiei Romane. Exerciţiile, care se desfăşoară în capela „Redemptoris Mater” din Palatul Apostolic, au început duminică, 5 martie, în cursul după-amiezii şi se vor încheia sâmbătă, 11 martie. În această perioadă sunt suspendate toate audienţele pontificale, inclusiv cea generală de miercuri.
Radio Vatican a oferit un rezumat al meditaţiilor. Paştele generează Postul şi nu invers, a subliniat predicatorul indicând perioada de 40 de zile a Postului ca un timp privilegiat „al pelerinajului interior spre Acela care este izvorul milostivirii”. Isus păşeşte alături de noi în deşertul stării noastre de sărăcie, ne susţine pe drumul spre bucuria intensă a Paştelui care constituie „inima credinţei noastre”. „Dacă harul Răstignitului înviat nu ne-ar chema şi susţine, noi nu am ieşi niciodată din toropeala şi păcatul nostru. Cine mă va elibera de acest trup al morţii? Harul lui Dumnezeu prin Isus Cristos”. Aceste exerciţii spirituale trebuie să „devină un act de iubire faţă de Biserică şi faţă de atâţia fraţi care umblă pe cărări îndepărtate” şi pe care „Isus vrea să-i salveze”. Reluând mesajul de Postul Mare al Papei Benedict, Cardinalul Cé a amintit că în acest timp liturgic, pe lângă rugăciune trebuie să-şi afle spaţiu caritatea şi postul. Un post care, după învăţătura Părinţilor Bisericii are şi un „sens de solidaritate”. A subliniat locul central al Evangheliei pentru viaţa creştină, deoarece Isus însuşi este „vestea cea bună”.
„Evanghelia cere să ne implicăm, să ne simţim provocaţi la a nu fi doar spectatori baricadaţi în fortăreaţa raţionalităţii, dar să reacţionăm cu cei care îl întâlnesc pe Cristos şi se lasă cuprinşi de lumina sa.” A lua în mâini Evanghelia, a mai spus predicatorul, „este întotdeauna o întâlnire” din care se trage forţa pentru convertire, pentru „reorientarea vieţii spre Dumnezeu, deschizându-i larg inima în credinţă”. În cea de-a doua meditaţie de luni dimineaţă, Cardinalul predicator s-a oprit la episodul din Evanghelia după Marcu care îl introduce pe Sfântul Ioan Botezătorul. Mulţimilor, care alergau la el din toată Iudeea, le predică un botez al pocăinţei şi convertirii. Aici predicatorul s-a referit la un fapt recent. „Mă gândesc la mulţimile care au alergat la moartea Papei Ioan Paul II, la alegerea noului Pontif, mă gândesc la tinerii reuniţi din toate părţile lumii la Köln, în Germania. Nu sunt aceste mulţimi o mărturie a unei nelinişti a inimii, ce nu află pace până când nu se întâlneşte cu Dumnezeu?” Dar şi cine îl refuză pe Cristos, a observat Cardinalul Cé, „suferă în mod inconştient un gol sfâşietor de Dumnezeu”. Un gol, a avertizat, pe care „numai o Biserică tot mai fidelă Domnului îl poate umple”.
La fel ca Ioan Botezătorul, trebuie să fim „raportaţi la Isus”, având în vedere că suntem ceea ce suntem datorită Lui şi pentru El. Cuvinte urmate de un îndemn chiar pentru colaboratorii cei mai apropiaţi ai Succesorului lui Petru: „Trebuie să avem o singură ambiţie, ca lumea să vadă că noi, deşi cu limitele noastre, suntem totuşi persoane care îl iubesc cu adevărat pe Domnul, sunt îndrăgostite de El, care nu creează o prăpastie între ceea ce spun şi ceea ce sunt în realitate”. Postul, a încheiat Patriarhul Veneţiei, este un timp pentru Domnul”. Este frumos „să ne gândim că Dumnezeu vine să ne caute” – să ne lăsăm deci „găsiţi de El în timpul Postului Mare”.

Perfecţionarea spirituală, exprimată la începutul epocii moderne prin cuvintele: „Reformatio in capite et in membris„, este o cerinţă permanentă în Sfânta Biserică. Exerciţiile spirituale la care ia parte Sfântul Părinte şi cei din anturajul său, în prima săptămână din Postul Mare, constituie un exemplu pentru întreg Trupul Tainic al lui Cristos, cler şi enoriaşi, care vor să profite din plin de acest timp cât se poate de prielnic de primenire spirituală.