Papa către autoritățile libaneze: Binecuvântați sunt făcătorii de pace
30.11.2025, Beirut (Catholica) - La începutul călătoriei sale apostolice în Liban, Papa Leon al XIV-lea s-a adresat autorităților civile libaneze, reprezentanților societății civile și corpului diplomatic la Palatul Prezidențial din Beirut, ținând primul său discurs pe pământ libanez. În discursul său privind tema centrală a călătoriei sale, „Fericiți făcătorii de pace”, Sfântul Părinte a subliniat faptul că pacea în Liban nu este doar o aspirație, ci o necesitate zilnică înrădăcinată în țesutul social complex al țării și în provocările actuale. Le-a reamintit liderilor libanezi că pacea în țara lor nu este o abstracție, ci „o dorință și o vocație” care trebuie construite zilnic.
Subliniind perseverența poporului libanez, Papa a remarcat că acesta „nu renunță” chiar și în fața greutăților. A descris această reziliență ca o bază pentru reconstrucție și mers înainte, adăugând că este esențială pentru cei responsabili de modelarea viitorului Libanului. Făcând apel la lideri să rămână în strânsă legătură cu poporul lor, în special cu generațiile tinere, i-a îndemnat să vorbească „limba speranței”, care a permis Libanului „să o ia mereu de la capăt”.
Sfântul Părinte a continuat să sublinieze că pacea durabilă necesită confruntarea cu rănile trecutului, insistând asupra faptului că reconcilierea trebuie urmărită cu răbdare și onestitate. „Există răni personale și colective care necesită mulți ani, uneori generații întregi, pentru a fi vindecate”, a spus el. A subliniat că adevărul și reconcilierea „nu pot crește decât împreună” și a avertizat împotriva la a rămâne „prizonieri ai propriei noastre dureri și ai propriului nostru mod de gândire”. Instituțiile, a adăugat el, trebuie să acorde prioritate binelui comun, pe care l-a descris ca fiind „mai mult decât suma multor interese”.
Sfântul Părinte a continuat să vorbească despre emigrarea continuă a tinerilor, recunoscând incertitudinea și dificultățile care îi determină pe mulți să plece. A subliniat că, deși diaspora libaneză aduce multe beneficii, „Biserica nu dorește ca vreo persoană să fie forțată să își părăsească țara”. A subliniat necesitatea unor condiții care să le permită tinerilor să rămână și să își construiască viitorul acasă și a invitat Libanul să evite atât „secționalismul”, cât și „naționalismul”. Citând din Fratelli tutti, le-a reamintit liderilor importanța menținerii identității locale și a deschiderii globale, menționând că sunt „doi poli inseparabili și la fel de vitali în fiecare societate”.
Recunoscând contribuțiile femeilor la societate, Pontiful a afirmat că femeile posedă o „capacitate specială de a face pace”, înrădăcinată în abilitatea lor de a sprijini și de a consolida legăturile în cadrul societății. Participarea lor, a spus el, este un „factor de adevărată reînnoire”. Tinerii care rămân sau se întorc în Liban, a adăugat el, contribuie în mod decisiv la asigurarea faptului că țara „poate fi din nou una plină de viață”. În încheierea discursului său, Papa Leon al XIV-lea le-a reamintit celor prezenți că pacea necesită un angajament activ din partea liderilor și a instituțiilor deopotrivă. Dialogul, chiar și pe fondul dezacordului, a spus el, „este calea care duce la reconciliere”.
