„Catedrala Romano-Catolică Iaşi”: chei de lectură

02.11.2005, Iaşi (Catholica) - La lansarea de ieri a cărţii „Catedrala Romano-Catolică Iaşi”, unul dintre vorbitori a fost pr. Cornel Cadar, care este directorul editurii „Presa Bună”, unde a apărut această carte. În discursul său, directorul editurii a subliniat faptul că „sunt cel puţin trei chei de lectură a construcţiei”. „Mai întâi, privită din afară, catedrala seamănă cu o coroană ce trimite spre regalitatea lui Cristos care îi face părtaşi pe Maria şi pe credincioşi la regalitatea sa. Forma rotundă aminteşte de coroana lui Isus, dar şi de unitatea dorită de episcop în motoul de pe emblema sa: `Ca toţi să fie una`”.

„A doua cheie de lectură este oferită de interiorul catedralei. La o citire pe orizontală, de la intrare spre altar, semnele şi simbolurile ne introduc în istoria mântuirii; covorul cu 12 stele ne conduce spre altar, punctul cel mai important al lăcaşului de cult (altarul are forma unui potir, gravat cu simboluri ale Euharistiei: spice de grâu, struguri), apoi spre tabernacol (din bronz, cu simbolul spicelor de grâu, al viţei de vie şi al strugurilor, având monograma lui Cristos în centru) şi spre icoana centrală care o reprezintă pe Maria, regină (Deasupra Mariei este porumbelul, simbolul Duhului Sfânt. În jurul ei sunt îngerii care o primesc cu flori, trâmbiţe şi cântare în ceruri; doi îngeri îi aşază coroana pe cap). De o parte şi de alta a icoanei centrale sunt patru imagini, în mozaic, reprezentând scene din viaţa Maicii Domnului. În stânga: Coborârea Duhului Sfânt şi Ridicarea la cer a Mariei; în dreapta: Buna-Vestire şi Naşterea lui Cristos. Calea sfintei cruci redă mai întâi cele paisprezece staţiuni clasice ale drumului lui Cristos de la condamnarea la moarte până la luarea jos de pe cruce şi aşezarea în mormânt. Este adăugată o a cincisprezecea staţiune cu învierea lui Isus. Drumul crucii porneşte de la dreapta icoanei centrale şi se opreşte în stânga. Staţiunile creează unitate cu imaginile centrale. În stânga, cel de-al doilea tabernacol, aşezat pe o coloană din marmură, ia forma catedralei (simboluri ale lui Cristos şi ale Euharistiei sunt gravate pe acesta şi pe placa din spate: monograme, spice, struguri, ostia). În dreapta se află baptisteriul în formă octogonală, cu un capac piramidal din bronz cu o cruce în vârf, având gravat simboluri ale Botezului: apă, cerb, peşte; placa din marmură din spate are gravat un soare cu raze, iar în centru un simbol al Duhului Sfânt.”

„A treia cheie este dată de lectura pe verticală a semnelor. Cupola ce reprezintă cerul, monograma lui Cristos şi razele care coboară pe cei patru stâlpi (cei patru evanghelişti), candelabrul cu monograma lui Cristos, o replică a cupolei – toate acestea duc cu gândul la faptul că Isus Cristos vine şi azi la oameni prin cuvânt şi prin sfintele taine; el, „lumina lumii”, risipeşte întunericul întocmai cum o face lumina candelabrului în catedrală. Şi vitraliile sunt o combinaţie dintre lumină şi culoare. Pe uşile de la intrare: teme legate de legământul pe care Dumnezeu l-a făcut cu oamenii: creaţia, curcubeul, Euharistia, rugul arzând, barca cu peştele, steaua magilor. La nivelul de jos: la intrare, în partea stângă: monograma lui Cristos şi candela, în partea dreaptă: ancora şi peştele cu crucea în gură; în spaţiul interior: creaţia în stânga; sacramentele în dreapta. La nivelul balcoanelor: misterele Rozariului (la intrare deasupra: misterele de bucurie; în dreapta: misterele de lumină; deasupra altarului: misterele de slavă; în stânga: misterele de durere. La nivelul ogivelor: cosmosul în manifestarea lui. În cartea Catedrala romano-catolică Iaşi sunt explicate elementele prezente în catedrală, devenind în felul acesta un ghid.”

„Mozaicurile, vitraliile, simbolurile din spaţiul interior (peştele, monograma, porumbelul, spicele, strugurii) trimit cu gândul spre frumuseţea misterului care are loc în ea, îndreptând sufletele credincioşilor spre Dumnezeu. Când intri în catedrală şi priveşti toate acestea te înalţi spiritual şi încerci să te gândeşti la cât de mare este Dumnezeu. Dacă aşa sunt lucrurile zidite de oameni, câtă frumuseţe e oare în lumea lui Dumnezeu! Cartea pe care v-o prezentăm azi tocmai asta vrea să fie: o invitaţie ca citind-o şi privind imaginile să reveniţi fie în acest lăcaş fie în catedrala veche şi să descoperiţi măreţia şi frumuseţea lui Dumnezeu prin cele două lăcaşuri de rugăciune care sunt prezentate.”